Dragoste si zambet

Nu stiu daca sunt inspirata de foame. As manca ceva bun dar, ca de obicei, nu am nimic in frigider. Si trebuia sa gatesc, dar acum e tarziu. Ce sa mananc?? Cred ca voi face clatite, macar atat, macar pentru dulceata delicioasa pe care o am in frigider. Iamiiii:) Cum spuneam, foamea ma inspira sa aberez putin despre ce am descoperit hoinarind cu orele pe teren cum altfel decat....flamanda! Pe primul loc ar fi covrigeii Luca. Sunt deliciosi, altfel decat cei standard cu sare si susan. Astia au ciocolata, mere cu scortisoara sau masline dupa pofta inimii! Iar supremul e Luca traditional: o feliuta de sunca presata asortata cu o feliuta de cascaval si impreuna rulate intr-un delicios aluat presarat cu mac. Apoi imi vin in minte merdenelele, fata de care am dezvoltat o...mica dependenta! Si croissantele cu ciocolata, cornuletele cu gem sau strudele cu fructe. Iar pentru o zi de weekend, incerc sa-mi fac drum spre Lipscani. Acolo pot savura o lipie presarata cu carne de vita, cartofi, ...

Intre serviciu si casa imi place sa mai fie ceva. E cam trist ca in fiecare zi, dupa 10 ore de munca, sa te refugiezi fix intre peretii micutei locuinte. Si iesitul in oras, daca il faci prea des, se banalizeaza. Asa e la mine, simt nevoia sa schimb des "aromele". E adevarat, nu-mi iese mereu,  de obicei ma condimentez cu un tur de magazine sau un suc. Acum doua seri, al meu mi-a facut o surpriza: m-a dus la teatru! Da, eu cam trebuie sa fiu dusa, pentru ca fac mai mereu ce trebuie si cam uit sa fac ce-mi place. Asadar, am fost la teatrul "Constantin Tanase", unde au spectacole de varietati. Mai tineti minte emisiunile la care ne uitam de Revelion? Cu scenete comice, cantece, dansuri etc? Cam asta e teatrul de revista. A fost minunat, m-am simtit ca si cum as fi participat la emisiunile la care ma uitam cand eram mica, emisiuni care mi-au ramas la suflet. Recomand spectacolul "Veselia nu-i in criza", asa cum ne-a fost si noua recomandat, te face sa uiti d...

Fiecare a spus macar o data: "daca nu as fi facut asta/nu as fi mers acolo/nu as fi ales asa, cine stie ce s-ar fi intamplat". Efectul de domino al coincidentelor este, uluitor, spun eu. Chiar ieri am experimentat din nou ce inseamna sa ai "noroc chior", sa fii "victima" hazardului sau, de ce nu, sa simti ca "cineva, acolo sus, te iubeste". PARTEA I: Hello, maine lucrezi! Tot asteptam o zi libera, sa-mi vad de planurile mele, sa ies din Bucuresti, sa caut cai verzi pe pereti! Si acea zi a fost ieri, miercuri. Sau cel putin asa credeam :) Asa ca marti seara nu am avut niciun stres sa ies, nu am cautat subiecte pentru a doua zi, nimic! Pe la 22.00 ma suna o colega, avea nevoie de ceva si m-a facut sa deschid mail-ul. Soc si groaza, figuram in sumar ca lucrez miercuri! Am sunat-o pe sefa'mea, ca eu sunt libera, ca nu am ce cauta la munca. "Sorry, cred ca te-ai luat dupa programul vechi, dar stii ca eu l-am refacut si vi l-am trimis pe m...

Sunt într-o lipsă acută de timp...prostii! Sunt într-o stare de amorţeală, de nu am chef ieri, azi şi mâine de nu mai pot. Timpul trece prea repede iar eu...parcă nu mai am chef să încerc să ţin pasul. Sufăr. De depresie post-concediu :( Altfel nu se explică cum de m-am întors la muncă şi visez la mare, la plajă, la munţi, la o căsuţă cu gărduleţ şi un petec de iarbă verde. Cum m-am întors, am avut parte de multe duşuri reci. De exemplu, acum câteva zile am participat la un marş al sirienilor, care protestează faţă de regimul din ţara lor. După controverse cu şeful jandarmilor care-i însoţea, şi care m-a apostrofat că eu îi întârzii marşul pe motiv că l-am rugat 2 minute, ca să intru în direct, am avut parte şi de jigniri din partea unui şofer dus cu capul. Idiotul claxona disperat, că nu putea pleca de pe loc din cauza sirienilor, deşi jandarmii i-au făcut semn să aştepte puţin, până trece toată lumea - era vorba de 2-3 minute. Şi atunci, m-a găsit pe mine ţap ispăşitor, că tot tr...

O noapte liniştită, o zi liniştită. Până când am descoperit că nu am apă caldă! Nu e ceva de mirare, locuiesc într-o zonă în care utilităţile par a fi incapabile să existe în acelaşi timp! Dar era musai să spăl părul, până să plec la muncă. Ce să fac, ce să fac? Noroc cu experienţa din studenţie: se ia cea mai mare oală din casă, se umple cu apă, se pune pe foc şi când ies aburi e semn că e gata! Se mai ia ceva cu coadă - nu tigaie, mai bine ibric sau cratiţă! şi apoi începe distracţia, supranumită "baia cu ibric"....:D A fost senzaţie, nu alta. În fine, mă spăl, mă usuc la păr, mă aranjez să plec la muncă. Începe furtuna. Măi, de la un super soare s-a ajuns la nor cu tunete şi răpăială. Schimbă hainele, ia cizmele - de care sunt tot mai convinsă că mă voi despărţi abia în miezul verii. Pe stradă, fetele naivele înotau în săndăluţe şi pantofiori - m-am felicitat pentru alegerea cizmelor. Ajung la muncă, la fel: peste tot săndăluţe. Eu le compătimeam că ştiam ce vreme e a...

Credeţi că numai la Columbeni, Zăvoreni şi Boci se întâmplă chestii? La mine şi mai multe! Acum vreo săptămână bântuiam prin blog, prin gmail, am ajuns la picasa şi...am reuşit să-mi şterg toate pozele din blog. Am zis că nu-i adevărat, am încercat toate opţiunile din calculator şi internet, nimic nu mi-a mai adus pozele înapoi :( Aşa a început operaţiunea "muncă de chinez bătrân". Mi-am amintit de câteva, le-am fixat, dar mă aşteaptă atâtea şi atâtea şi atâtea postări de (re)ilustrat.... :) Mi-am făcut şi eu planuri cu primăvara...nu mi-au ieşit. Cât am lucrat, a fost soare şi frumos afară. Cât am fost liberă, am avut un cer negru cu ploi multe şi concurs de fulgere şi tunete. Şi nici măcar nu m-am simţit ca în "mica Veneţie" = bucureştiul plin de apă. Într-o seară m-am aventurat la munca pe tocuri. Taman atunci s-a urcat unul pe o clădire. A trebuit să merg şi să-mi fac treaba până s-a dat jos. Trei ore de stat în picioare, a fost de vis. De atunci am reven...

Pe modelul "oamenii deştepţi răcesc vara" (sau, extrapolând, când se încălzeşte vremea), cred că m-am procopsit din nou cu o viroză. E nasol şi doare, mai ales că sunt la muncă. Mă gândeam, vorbind cu un coleg din liceu, că ar trebui să fie interzis prin contract să vii la muncă atunci când eşti bolnav. Eşti ameţit, îţi scapă toate din mână, abia te târăşti, simţi că te dor toate şi nu ştii dacă ai dormit strâmb sau ai făcut febră musculară de la stat pe scaun, capul îţi vâjâie, parcă simţi că te ia şi febra, ochii te dor şi eşti "mârâit"? Semn clar să stai acasă, nu să mergi la muncă. Doamne fereşte, dacă îţi contaminezi şi colegii? Că de aia e aşa de populară viroza asta! Vă mai aduceţi aminte de isteria gripei porcine? Ce vremuri....cum îţi curgea puţin nasul, cum tuşeai, erai făcut pachet, trimis acasă şi interzis la birou cel puţin o săptămână!! Ei, şi ca şi cum n-ar fi de ajuns că sunt în reluare şi că mă dor toate, am fost la o mică acţiune cu cei de la...

Ce o să vă spun pe scurt n-are legătură mai cu nimic, dar m-a făcut pe mine să râd....la primele ore ale dimineţii. La capătul tramvaiului 41 din Bucureşti (pe lângă Casa Presei) stau mulţi şoferi cu microbuze care fac naveta şi până la Ploieşti. Fie seară, fie dimineaţa, îţi urlă în urechi staţiile, doar doar te răgândeşti, deviezi din drumul tău spre muncă sau spre ce-o fi şi te urci în microbuz! Acum vreo două dimineţi tot urlau: "Baloooooteştiiiiiii! Cine merge la Baloteştiiiiiiii? Mai avem loooooocuri! Primul microbuz pleacă în 10 minute. Baloteştiiiiiiii". (Baloteşti este o localitate din Ilfov). Doi puşti care treceau prin zonă. - Auzi, hai să mergem la Baloteşti, e super ofertă! - Da, Baloteşti, ultima şansă! - Dacă nu mergeţi acum, dar acum, la Baloteşti, nu ştiţi ce se întâmplă! - Ce rataţi... - Hai, îndrăzniţi, luaţi microbuzul de Baloteşti! - Grăbiţi-vă, timpul expiră! Au făcut super caterincă:))

Ştiam că Teatrul Naţional Bucureşti (TNB) o să intre în renovări, dar acum două seri am aflat că "Lăptăria lui Enache" şi "La motoare", locaţii aflate în incinta clădirii TNB, se închid pe perioada renovării....adică minimum 2 ani. Ca să înţelegeţi, cele două fac parte din istoria Capitalei. "Lăptăria" datează încă din anii 1920 şi era locul de întâlnire al scriitorilor avangardişti din Bucureşti .În timp a devenit şi loc de lansare a unor trupe consacrate astăzi. E un loc de promendă pentru toată lumea, unde poţi să asculţi o muzică bună, să vezi o piesă de teatru şi să mai stai la o poveste cu prietenii. Un cadru diferit de cafenelele şi barurile atât de răspândite astăzi. "La Motoare" este o terasă pe care nu poţi s-o ratezi vara. Dacă ziua te topeşti în Bucureşti de la căldură, seara te poţi bucura de răcoare, lângă o bere rece, mititei şi cartofi prăjiţi şi de muzică super bună. Şi totul pe acoperişul TNB! Sperăm la o renovare rapidă.

Mă consider o fată de oraş, clar. M-am născut la oraş, am copilărit, am învăţat la oraş, sunt urbană 100%! Poate 99%...căci am avut noroc de bunici la ţară, iar vacanţele petrecute acolo îmi chinuie amintirile: mirosul toporaşilor ieşiţi cu primăvara, somnul la umbra copacilor, mirosul de iarbă crudă, cântec de greieri... După 18 ani am tânjit după un oraş şi mai mare, şi mai agitat, şi mai nebun. Şi am ajuns în Bucureşti! Munca şi firea mă fac să-mi iau energia din agitaţie şi din haos. Sau mă făceau, cel puţin. De la o vreme, nu mai aştept cu nerăbdare să mă întorc în Bucureşti, după câteva zile petrecute departe de demenţa oraşului. Tânjesc...după viaţa de ţară. Câteodată mai glumim la un suc: cum ar fi să lăsăm naibii totul, să ne ducem într-un sat părăsit şi s-o luăm de la capăt - fără griji pentru facturi, chirii, rate, fără cablu, fără wireless, fără alergătură după reduceri prin mall-uri, fără program de lucru, fără şefi, fără programare pentru zile libere şi concedii sa...

Asta am sperat să găsesc în outletul de la marginea oraşului, chiar în prima zi oficială a preţurilor tăiate. Am o plăcere sadică să tot merg acolo, deşi nu-mi cumpăr niciodată nimic, din două motive: 1.aşa-zisele preţuri reduse de obicei cu 70% sunt la fel de mari ca în magazinele din centrul oraşului; 2. marfa este dubioasă, multe articole sunt demodate sau cu o croială şi design imposibil de purtat. Totuşi, am revenit pe 15 ianuarie. Parcarea plină ochi, outletul plin de lume, cum nu mai văzusem de mult - pe acolo bate vântul, de obicei - , oamenii ieşind din magazine cu braţele pline de pungi branduite. Am intrat în fibrilaţii, vorba 'ceea. Aproape că am coborât din mers din maşină şi am intrat în complex plină de speranţe sau iluzii, dornică să cheltuiesc măcar puţin. Normal, am plecat cu braţele goale. Mi se pare că mi-am luat, totuşi, o apă plată, că muream de sete. În rest...tristeţe. Eu reţin preţurile, cam ştiu care e valoare unei haine, de unde rentează să o iei, un...

Acum câteva zile eram în faţa magazinului Unirea, în Bucureşti, trebuia să mă întâlesc cu al meu. Mai exact, eram în drept la McDonald's. Şi cum stăteam eu fix în bătaia soarelui, am văzut un fluturaş maro cu portocaliu. Nimic deosebit, dacă n-aş fi fost în Bucureşti! Ce să caute el pe trotuar la Unirea??? Cum mă minunam eu, am văzut că fluturele s-a aşezat pe părul unui tip şi acolo a rămas! M-a pufnit râsul instant. Şi tipul se tot fâţâia prin dreptul fast-food-ului, cu fluturele în păr. Până la urmă a plecat, fluturaşul a început din nou să planeze. În timpul ăsta, încerca trecătorii. Dacă era băiat, ţup pe părul lui. Se plimba până când omul ieşea din perimetrul Mac. Dacă era tipă, doar o atingea şi se ridica brusc în aer. Cert e că am stat vreo 5 minute şi l-am urmărit. Nici măcar o dată nu s-a plimbat cu vreo fată. Alegea numai băieţi şi se plimba când în stânga, când în dreapta. Nu are rost să vă spun cât de haioşi erau ei, tunşi scurt, cu fluturele prins lateral. Am râs c...

** Nu eu am filmat, ci am "împrumutat" de pe www.youtube.com! Şi cred că aşa se vede cel mai bine ce-a fost acolo! ** Nici acum nu-mi vine sa cred că am fost la concert! Toţi sunt super nebuni, iar Steven Tyler a făcut show exact cum am văzut în videoclipuri. Super tare! Am cântat, am dansat, am suspinat că nu am putut fi chiar lângă scenă! Am fost foarte mulţi, încotro te uitai vedeai numai capete şi mâini ridicate - prin presă scrie că au fost peste 30.000 de oameni. Nu ştiu exact cât a durat concertul, dar nu voiam să se mai termine, mă simţeam ca acasă! Ce vorbeam cu prietenii după: că Steven, deşi pare urât la prima vedere, este incredibil de sexi (eu nu văd decât partea cu sexualitatea, oricum!); că toţi membrii trupei sunt neschimbaţi, în ciuda vârstei - cel mai "tânăr" are 58 de ani!; că prestaţia live nu ni s-a părut deloc mai prejos decât ce vedem în videoclipuri, în sensul că mimica, mişcările, strâmbăturile pe care Steven le face la filmări sunt pr...

S-a întâmplat joi, la Hard Rock Cafe, dat fiind că pe 24 noiembrie s-au împlinit 18 ani de la moartea solistului trupei Queen, iar 1 Decembrie este Ziua Mondială Anti HIV. A fost lume, a fost atmosferă, am ascultat coveruri mai mult sau mai puţin reuşite, a fost chiar o licitaţie cu portrete Freedie, realizate de persoane infectate cu HIV. Deşi nu mă aşteptam, s-au vândut toate tablourile, la preţuri de 3,5 - 5,5 sute de lei (milioane în lei vechi, da?) Nu mi-a plăcut că m-am agitat pe acolo ca să obţin o masă, deşi aveam bilet luat cu două săptămâni înainte, dar nu fă cusem rezervare! Am obţinut şi masa, că altfel nu rezistam în picioare până la ora 1 dimineaţa. Evenimentul a fost deschis de Julie, fata Danei Săvuică, care s-a descurcat binişor. A urmat o trupă de pletoşi, tot la "binişor" îi încadrez. De senzaţie a fost Cristina, tipa de la (fosta) trupă Impact. Nu ştiu în ce stadiu e trupa, nu mi-a plăcut niciodată, dar fata asta are o voce extraordinară. Probabil de aceea...

Mihaela , şi eu aş vrea să scriu mai des dar, uneori, viaţa în capitală este foarte...restrictivă cu timpul meu liber, ca să zic aşa. 80% din timp sunt conectată la ceea ce vezi la televizor sau citeşti în presă...adică haos:) Aici totul se resimte acut, aş putea spune. Oamenii sunt mai aproape de evenimente şi, implicit, mai afectaţi. Astfel, rişti ca şi în timpul liber să vorbeşti tot despre ceea ce se întâmplă în ţara asta atât de greu încercată şi înfundată în...ce vrei tu. Am fost patru zile acasa. Dacă te întrebi de ce n-am dat niciun semn este pentru că am fost ocupată....să-mi revin. Bine, două zile am luat-o pe urmele tale, prin spitale, pentru investigaţii de rutină, de care în Bucureşti nu am timp. Aşa că mama mi-a făcut programări pe unde i s-a năzărit şi m-a obligat să vin acasă:) Nu vrei să ştii cum am picat în weekend, parcă m-aş fi hrănit cu somnifere. Şi nu-mi aduc aminte de când n-am mai dormit aşa de liniştită! A fost revelator să observ singură câtă oboseală aveam î...

Bucureştenii....cei mai sănătoşi români!!! Când am auzit azi ştirea la tv, m-a pufnit râsul...cum este posibil??? Se spune că totul e demonstrat printr-o analiză medicală realizată de Centrul de Calcul al Ministerului Sănătăţii, în opt regiuni ale ţării. Ei bine, potrivit acestei analize, în oraşele din centrul ţării sunt cei mai mulţi bolnavi. Braşovul are cei mai mulţi bolnavi de cancer, culmea, din cauza poluării industriale. La fel se întâmplă în nord- vestul ţării, arată analiza. Moldova.....cele mai multe cazuri de infecţii ale sângelui, boli endocrine şi boli ale aparatului digestiv din cauză că oamenii mănâncă grăsimi şi beau mult. Banatul....cele mai însemnate cazuri de boli ale oaselor şi articulaţiilor. Ei, şi analiza arată, în sfârşit, că cele mai puţine îmbolnăviri se înregistrează în Bucureşti. Sincer, îmi vine greu să cred. Nu de alta, dar în fiecare zi simt cât de greu "cântăreşte" aerul aici. După o zi de umblat pe străzile Bucureştiului, mă simt greoaie, f...

Am fost şi eu la concert, mai mult de curiozitate. M-am decis în ultima zi, aşa că am avut de ales între gazon B şi GOLD, adică între 120 RON şi 600 sau 800 RON. Din mai multe raţiuni lesne de înţeles, am ales prima variantă! Sinceră să fiu, acum am un singur regret. Că nu m-am trezit mai din timp, să fi dat un bănuţ în plus şi să pot spune şi eu, ca alţii, "wow, a fost super show". Mi-a plăcut foarte mult Paul Oakenfold, a fost aşa, pe sufletul meu. Am apreciat mai puţin pauza de aproape 1 oră până să vină Madonna pe scenă, că a trebuit să ascult comentariile celor din jur, care nu înţelegeau ca show-ul Madonnei era programat la ora 22.00. Şi, într-adevăr, Madonna a apărut la ora 22.00. Recunosc, nu am văzut mare lucru, că nu am avut cum. Când mai reuşeam să văd ceva, stând pe vârfuri, oamenii pe scenă îmi apăreau cât un deget - exemplu de vizibilitate. Aşa că am stat cu ochii pe ecrane, şi alea mici, dar ce să-i faci. Şi mi-a plăcut mult cum s-a auzit, mi-a plăcut sincroniz...

"Fiţi un călător corect! Înainte de a urca în mijlocul de transport în comun, asiguraţi-vă că aveţi un titlu de călătorie valabil!Respectând regulile de călătorie, vă respectaţi atât pe dumneavoastră, cât şi pe ceilalţi călători". Cam aşa sună una din campaniile RATB. Nimic mai neadevărat! Dacă nu ai şansa să prinzi un troleu dotat cu aer condiţionat, pe traseul Romană-Dorobanţi, pe unde sunt oameni mai curăţei....zici că n-ai avut noroc în viaţă. Eu, una, 7 zile pe săptămână mă lovesc în tramvaiul 32, care mă duce şi mă aduce din Rahova (ihm!!!), de oameni nebuni (la propriu, cu dungă roşie în buletin), nespălaţi, beţivi, hoţi. Eu sunt corectă, îmi plătesc abonamentul. Şi ce primesc în schimb??? Sunt eu respectată cumva? Mai acumulez şi frustrări când văd că mai urcă controlorii ăştia de la RATB şi se duc tot la ăia cuminţei şi curăţei să-i verifice. De vagabonzi, ţigani, beţivi nu se apropie! Păi asta-i discriminare! Apropo de controlorii păcii, am auzit două povestioare r...

(ptiuuu....) Am mai dus-o aşa o lună. Am ajuns două tabere, noi două, ei doi, nemulţumirile se adânceau.....dar uite că nu mai ştiu de ce. Aaaaa....o problemă a fost că le-a dispărut o oală de la set. Ei cărau într-una mâncare la serviciu, vase, tacâmuri şi s-au trezit că nu le mai iese o oală la inventar! Şi au insistat să le spun ce am făcut cu oala lor, cu promisiunea că nu se vor supăra....dar să recunosc ce am făcut. Acum....eu mă mutasem cu o dubă, înţelegeţi că aveam şi oale la mine. Tipul a venit cu minunata explicaţie: am gătit, am ars oala şi am aruncat-o, de frică! OMG, OMG, OMG!!!! M-a lăsat fără replică, nu i-am mai spus că ştiu că mi-a şterpelit încărcătorul de telefon (se plângea că nu-l mai găseşte, apoi s-a potolit după ce mi-a dispărut mie şi l-a descoperit la el în cameră). Buuun. Faza e că mi-am adus şi eu prietenul în Bucureşti! Planul era să evadăm cât mai repede, toţi trei, în altă casă. De data asta, am avut grijă ca baba să nu mai calce în apartament, aşa că n...

(şi m-am mutat în altă casă....) A fost a noua mutare în trei ani de zile. Asta ca statistică. Şi nu am mai venit cu două genţi, ci cu duba.....aveam şi frigiderul şi maşina de spălat după mine...şi muuuulte punguţe. Aici am dat peste alte specii! Cum am ajuns în noua casă? O fostă colegă de facultate mi-a spus că prietena ei a găsit loc de stat cu chirie, dar că nu are cu cine. Aşa că m-am mutat eu. Fata m-a cam dezamăgit de la început. Cum e normal în casă nouă, m-am dus să cumpăr chestii de făcut curat. Am umplut vreo două cărucioare, am luat tot ce m-am gândit eu că e necesar, dar am avut surpriza să aflu că fata nu poate veni să mă ajute, deoarece are treabă. Aşa că am apelat la cine am putut, cu transportul. Apoi singurică am şi dezinfectat prin casă şi...am zis că o fi bine pe viitor. Apartamentul avea două camere şi era semidecomandat, adică se trcea prin sufragerie, cameră pe care am ocupat-o eu şi pe care am împărţit-o cu un pian imens, care aparţinea proprietarului sau perso...