Dragoste si zambet

Mă uit la ea, mă cercetează mereu cu ochi mari și întrebători. Sigur mă așteaptă o listă mare cu ,,de ce-uri", dar deocamdată este un fel de Donald Duck, și când gângurește, și când mănâncă! De câte ori mă privește simt că port o mare responsabilitate: să o ocrotesc și să-i ofer echilibru. Așa că îi zâmbesc. La orice oră, în orice moment.  Zâmbetul este puterea mea secretă, iar ea se simte ocrotită și ehilibrată. Văd tot în ochii ei umbriți de gene lungi (mă tot întreb de unde le are!) că e bine când zâmbesc, îmi întoarce și ea un zâmbet larg cu dinți de lapte, îi văd pe toți șapte! Înainte să se nască Vic nu știam nimic despre bebeluși. Dar nimic! De câte ori am văzut un bebe fie dormea, fie era treaz, roșu ca un rac și plângea de mama focului (acum sunt aproape sigură că din cauza căldurii, există tendința de a înfofoli un nou-născut de parcă l-ai duce la Polul Nord, dar pe atunci nu știam de ce plânge). Invariabil, era înfășat, în casă era saună iar adulții se agitau în j