Dragoste si zambet

Înainte, vezi și... Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (I) - Începuturi Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (II) - C ea mai iubită Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (III)  - Adevărul unora, manipularea altora Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (IV) - Aproape de haos Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (V) - Răul de lângă noi    Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (V) - Celălalt spital  Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (VII) - Grupul de sprijin  Nu am vrut să public nimic până când nu s-au externat. Ne așteaptă un drum plin de provocări, dar a trecut ce a fost mai rău. Cum spuneam la început, pandemia asta ne-a afectat viețile. Cumva, trebuie să găsim o cale să trăim în continuare. Să ne bucurăm de noi, de cei dragi, fără teamă. Ne-ar ajuta să fim mai responsabili cu cei din jur. Să înțelegem că nu suntem singuri și că bunăstarea individuală depinde de cea a comunității în care conviețuim.  Dacă cei care conduc această comunitate s-ar fi gândit la oame

Înainte, vezi și... Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (I) - Începuturi Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (II) - C ea mai iubită Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (III)  - Adevărul unora, manipularea altora Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (IV) - Aproape de haos Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (V) - Răul de lângă noi    Nu m-am gândit să scriu despre pandemie (VI) - Celălalt spital  Era 18 octombrie 2021, trecut de ora 21.00. Tata a decis să rămână și el internat. În noaptea aia am dormit, cred, 4-5 ore. Mă trezeam să mă uit la telefon....oare mă sună cineva? Dimineața aveam apel nepreluat de la mama. Am simțit iar că rămân fără aer și am sunat-o repede. Avea o problemă legată de telefon, că nu-l poate încărca.  Mi-am luat liber de la serviciu și în ziua aceea. Am așteptat ora 12.00, să sun la camera de gardă: ,, Sunt Denisa Soare și o am pe mami internată de aseară. Este la oxigen. Aș vrea să știu ce face ...." Mi-a fost greu să fac asta. Să sun și

Să te ai doar pentru tine. Măcar preț de câteva ore să nu te mai gândești la ce ai de făcut. Să te rupi de tot ce înseamnă social media. Să pui totul pe silence ca să te poți auzi. Pare ușor de făcut? Nu este. Pare imposibil? Nu este.  Oricât de mult aș încerca să mă deconectez, monkey mind nu-mi dă pace. E vorba despre acele gânduri care mă bombardează necontenit. Fie au legătură cu ceva ce mi s-a întâmplat și mă frământă, fie cu ceva ce urmează și mă face să mă simt anxioasă. Rar îmi iese introspecția de care ziceam mai sus. Ar trebui să fiu dispusă să caut liniștea interioară (,,inner peace"). Iau, totuși, pauză de la cotidian. Citesc, merg la muzee, văd un film, scriu pe blog, pun voce pentru un serial animat, pictez sau colorez (pueril, dar relaxează). Recent, m-am deconectat câteva ore și am mers la Muzeul de Istorie și Cultură a Evreilor din România . Fost templul Unirea Sfântă, acum are doar rolul de muzeu. A fost o experiență foarte interesantă. Mi-am amintit crâmpeie din