Abonare la postări!

joi, 14 octombrie 2010

Tehnologia la stat!

După ce domnii de la Metrorex au decis să dubleze tariful abonamentului la metrou, m-am văzut nevoită să renunţ la posibilitatea plimbărilor nelimitate şi să mă mulţumesc cu opţiunea de 62 de călătorii pe lună. "Să zicem trei călătorii pe zi, cinci zile lucrătoare, într-o lună aş consuma....45 de călătorii, mi-ar mai rămâne şi pentru sufletul meu, pentru o plimbare", am calculat eu.

Ei, şi cum o socoteală nu se potriveşte cu cealaltă, serviciul mi-a mâncat mai multe călătorii decât preconizasem. Aşa că am vrut să verific câte mai am, să nu mă trezesc că mă lasă când n-am bani la mine, de exemplu.

Azi dimineaţă m-am dus la un centru din ăsta al RATB, unde se reîncarcă şi se eliberează carduri, că ei pot să-ţi spună câte călătorii mai ai, când îţi expiră, din astea. O rog pe tanti de la un ghişeu să verifice. "Nu pot". "Păi de ce? Trebuie să vă apară acolo,pe calculator, ca la tramvai, nu?". "Dar la metrou nu apare". "Păi şi eu cum ştiu câte călătorii mai am?", insist, în ideea în care cardurile Activ se încarcă şi se verifică  numai de la centrele astea, nu la metrou. "Păi bănuiesc că atunci când n-o să mai puteţi intra la metrou, înseamnă că vi s-au terminat călătoriile", mă luminează tanti.

Să înnebunesc, asta ştiam şi eu!

Ajung la metrou, mă duc la un nene: "Cum văd şi eu câte călătorii mi-au mai rămas, ştiţi, am încărcat cu 62". Nenea: "Păi verificaţi la aparat, ţineţi cardul mai mult acolo şi vă afişează". Mă duc cu cardul, îl apropii de aparatul minune, îmi arată că mai am 40 de călătorii. Wow, super happy, mai am o groază, deja mă ofticam că îmi expiră înainte să le consum, că deh, nu se reportează la luna viitoare. Apoi încep să judec: nu am cum să mai am 40 de călătorii din 62, din moment ce au trecut 20 de zile de când le-am încărcat, iar eu consum minimum 2 călătorii pe zi. Ptiuuu, mi-a dat greşit!

Tot la metrou, altă staţie, mă duc la o tanti: "Cum verific şi eu câte călătorii mai am pe card?". "Nu aveţi cum!", spune tanti. "Păi la RATB mi-au zis să încerc la metrou. Am scanat şi la aparat, dar mi-a afişat greşit", mă plâng eu. "Păi aşa e acum, cu astea noi, nici pe cartelele vechi nu se mai tipăreşte numărul de călătorii rămase, cum era înainte", mai spune tanti.

Concluzia: ori ţin răbojul de călătorii cu metroul, ori o să merg până când o să văd pe aparatul minunat: "nu mai aveţi credit". Pun pariu că asta o să afişeze corect!

duminică, 3 octombrie 2010

Tipologia şefilor

După ce că nu am timp să termin minunata "epopee" cu tărâmul libelulelor, mă văd nevoită să scriu şi despre şefi. Dar, vorba "mass-ului" pe messenger: "prea tare ca să nu dau mai departe! ha ha!".

Nu mă pot lăuda că ştiu toate "felurile" de şefi, de la aperitiv până la desert, dar cei pe care i-am cunoscut sunt oarecum extreme: de la dezechilibraţi până la perverşi, de la simpatici până la diabolici. Mi s-a reproşat, dacă stau bine şi-mi aduc aminte, că râd prea mult, că mă uit la fiinţe inferioare mie - adică fără bani, că gândesc...dar nu cum gândeşte şeful - deci gândesc prost, că vorbesc pe messenger cu prietenul meu în loc să-i ţin companie şefului, că stau numai opt-nouă ore la muncă, că sunt nepăsătoare - atunci când rămâneam imună în faţa răutăţilor, ş.a.m.d. Când am citit "Diavolul se îmbracă de la Prada", m-am identificat şi i-am înţeles! Sunt şefi şi...atât ştiu să facă.

Partea şi mai proastă este că această perioadă de criză care nu se mai termină i-a înnebunit de tot. Nu îi mai mulţumeşte nimic, dorm iepureşte, cu gândul la cum să te mai chinuie a doua zi. Sunt înnebuniţi să-şi justifice poziţiile, aşa că au devenit mai obtuzi şi mai despotici ca oricând. Nu ştiu cum să te mai încarce la muncă, în virtutea faptului că ei sunt şefi, e criză, iar tu ai nevoie de un serviciu.

Şi iată cum şefismul bate ultima şansă de a scăpa basma curată:

"Şeful urma să plece pentru o perioadă lungă de timp. Nimeni nu-l regreta, angajaţii abia aşteptau să desfacă şampania...după plecare. Erau demoralizaţi, nemotivaţi, stresaţi, iar acest lucru era singurul lucru bun care se întâmpla de când semnaseră contractul de angajare. Numărau zilele şi începuseră să doarmă noaptea. Într-o zi, au fost chemaţi la şedinţa de rămas bun, împreună cu asistenţii şefului".

"Să nu-i lăsaţi aşa, să-i puneţi la muncă, şi aşa au un program lejer. Şi să nu-i mai lăsaţi cu un singur proiect, să le daţi în lucru cât mai multe. Aaaa, nu uitaţi de amenzi, să le aplicaţi dacă nu fac tot ce le cereţi, ca să se înveţe minte", au fost câteva dintre cele mai preţioase învăţături ale şefului către asistenţii săi.

Angajaţii tăceau şi priveau..ca vitele. Reuşise să le ia ultima bucurie.

"Putea să se prefacă, măcar, că-i pasă, să aducă o bomboană, să-şi ia la revedere într-un mod uman. Dar nici nu a vorbit cu noi, am fost pe post de păpuşoi", se gândea unul din angajaţii cu "program lejer", de 10 ore pe zi în medie, implicat în 70% dintre proiecte.

Ce să zic? Profesionalism şi principii, ioc.

În rest...despre şefi, numa' de bine!

PS: Hai cu poveştirile!