Abonare la postări!

vineri, 31 iulie 2009

Prima dată....

....Când m-am îndrăgostit, a fost pe la 6 ani, de un băiat de la cămin. Îmi aduc aminte numele și prenumele (!), dar și faptul că îi cam dedicam serenade! Mai exact, învățasem versurile șlagărului (cred că așa se cheamă) "Iubite" cântat de Angela Similea - minunat cântec -, exersasem cu alte fetițe de la cămin și cântam toate când treceam prin fața lui! A trebuit să-mi ascund sentimentele după ce niște fetițe foaaarte rele mi-au înscenat o chestie pe care n-am uitat-o nici azi: i-au pus în cutia poștală flori și un bilet de amour, chipurile scris de mine (ce înseamnă să-ți înveți copilul să scrie devreme), de a venit maică'sa la cămin să discute cu educatoarea.

....Când am fost la mare se întâmpla pe la 2 ani! Eram cu mami, tati și mamaie...din câte am văzut în poze. Și de atunci, în fiecare an, am văzut marea, de m-am ales cu o dependență de care nu am scăpat nici astăzi!

....Când am mestecat prima dată gumă era pe la 5-6 ani. Mi-o cumpărau bunicii mei, o puneau pe pervaz, alături de alte dulciuri, și-mi spuneau că mi-a adus-o vulpița!

....Când am descoperit că Moș Crăciun este, mai degrabă, un mit creat de adulți pentru copii, ca să mă exprim elegant, a fost pe la 12 ani! Bine, eu încă sper că trăiește pe undeva, dar atunci m-am convins că cel care mă tot asculta spunând poezii, colinde, nu era el ci un vecin sau tata sau tataie sau unchiul!

....Când am început să scriu într-un jurnal a fost pe la 12-13 ani. M-a ținut până pe la 2o!

.... Când am auzit de un star a fost prin 1992, când se promova primul concert al lui Michael Jackson în România. Atunci am decis că este momentul să le las în urmă pe Angelea Similea și Mirabela Dauer și să văd cum sună muzica din afară. Am continuat, parcă, cu Backstreet Boys, despre care habar n-aveam că e o trupă de băieți, la început!

....Când m-am iubit a fost vara, pe melodia lui George Michael, "Father Figure". Faină melodie!

....Când m-am angajat a fost la 23 de ani. A fost un job nașpa rău, care m-a ținut două săptămâni și mi-a adus un profit de....700-800 mii lei vechi!

....ar mai fi exemple, dar profit de ultimele ore de concediu!

marți, 14 iulie 2009

Maktub (aşa a fost scris)

Dragă sufleţel,

Îmi pare rău că a trebuit să guşti din amarul despărţirii, din nou. Poate de aceea, acum, totul e mai amar decât prima dată.

Înţeleg că ieri a fost ultima zi de prezent, că nu mai vezi în viitor, că nu mai ai lacrimi deşi ochii tăi vor să plângă, că nu mai ai somn, că nu mai poţi respira, că totul pare un coşmar din care încerci cu disperare să te trezeşti şi nu reuşeşti.

Înţeleg că totul a fost atât de brusc, de neaşteptat, că nu ai avut ocazia să îţi iei rămas bun de la tot ce iubeşti.

Înţeleg că ai crezut atât de mult în voi încât, acum, tu, o jumătate, nu mai ştii să te identifici, nu mai ştii cine eşti, ce vrei.


Ştiu că acum mai vrei un sărut, o îmbrăţişare, o privire şi...că, poate, îţi vrei înapoi viaţa de acum câteva zile, săptămâni, luni, înainte ca relaţia să înceapă să agonizeze fără să-ţi dai seama.

Dragă sufleţel, explicaţii există pentru ceea ce s-a întâmplat, dar niciodată nu sunt destul de logice pentru inimă.

Eu, una, am învăţat că tot ce se întâmplă are un scop. Şi, de cele mai multe ori, acel scop are legătură cu evoluţia ta ca om. Adică fiecare întâmplare, mai mult sau mai puţin fericită, în final, va schimba ceva în tine. Este, însă, numai treaba ta, ca ceea ce se schimbă să fie în bine.

Dragă sufleţel, îţi doresc ca tot ce te chinuie acum să ajungă, mai devreme sau mai târziu, în acel sertăraş al creierului care zăvoreşte tot ce-i urât şi neplăcut. Îţi doresc să înveţi să treci peste dependenţa din iubire, care creează iluzia înşelătoare că nu te mai aşteaptă nimic bun. Adu-ţi aminte să visezi chiar dacă eşti, acum, o jumătate.

Şi....dragă sufleţel, ai încredere în oameni, în cei apropiaţi, căci ei vor fi mereu lângă tine, să te prindă când îţi pierzi echilibrul, dar trebuie să te ajuţi şi singur, să nu-ţi dai drumul.