Treceți la conținutul principal

Prima dată....

....Când m-am îndrăgostit, a fost pe la 6 ani, de un băiat de la cămin. Îmi aduc aminte numele și prenumele (!), dar și faptul că îi cam dedicam serenade! Mai exact, învățasem versurile șlagărului (cred că așa se cheamă) "Iubite" cântat de Angela Similea - minunat cântec -, exersasem cu alte fetițe de la cămin și cântam toate când treceam prin fața lui! A trebuit să-mi ascund sentimentele după ce niște fetițe foaaarte rele mi-au înscenat o chestie pe care n-am uitat-o nici azi: i-au pus în cutia poștală flori și un bilet de amour, chipurile scris de mine (ce înseamnă să-ți înveți copilul să scrie devreme), de a venit maică'sa la cămin să discute cu educatoarea.

....Când am fost la mare se întâmpla pe la 2 ani! Eram cu mami, tati și mamaie...din câte am văzut în poze. Și de atunci, în fiecare an, am văzut marea, de m-am ales cu o dependență de care nu am scăpat nici astăzi!

....Când am mestecat prima dată gumă era pe la 5-6 ani. Mi-o cumpărau bunicii mei, o puneau pe pervaz, alături de alte dulciuri, și-mi spuneau că mi-a adus-o vulpița!

....Când am descoperit că Moș Crăciun este, mai degrabă, un mit creat de adulți pentru copii, ca să mă exprim elegant, a fost pe la 12 ani! Bine, eu încă sper că trăiește pe undeva, dar atunci m-am convins că cel care mă tot asculta spunând poezii, colinde, nu era el ci un vecin sau tata sau tataie sau unchiul!

....Când am început să scriu într-un jurnal a fost pe la 12-13 ani. M-a ținut până pe la 2o!

.... Când am auzit de un star a fost prin 1992, când se promova primul concert al lui Michael Jackson în România. Atunci am decis că este momentul să le las în urmă pe Angelea Similea și Mirabela Dauer și să văd cum sună muzica din afară. Am continuat, parcă, cu Backstreet Boys, despre care habar n-aveam că e o trupă de băieți, la început!

....Când m-am iubit a fost vara, pe melodia lui George Michael, "Father Figure". Faină melodie!

....Când m-am angajat a fost la 23 de ani. A fost un job nașpa rău, care m-a ținut două săptămâni și mi-a adus un profit de....700-800 mii lei vechi!

....ar mai fi exemple, dar profit de ultimele ore de concediu!

Comentarii

  1. Si la mine, primul job a fost la 23 de ani, dar a tinut 2 zile:) asa naspa a fost!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) într-adevăr, un job de scurtă durată

    RăspundețiȘtergere
  3. Primul meu job a tinut 4 zile la un birou de contabilitate si am primit 300.000 lei vechi. Si acum imi amintesc; din bani astia mi-am cumparat un sampon, o crema, parizer si alte nimicuri. De asemenea, mi-amintesc ca am plans atunci, de parca pamantul se termina cu jobul ala. Desigur, ma inselasem rau de tot!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.