Treceți la conținutul principal

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut.

Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură.

Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la televizor, la Ceauşescu încerca să-i liniştească pe cei care strigau de zor : "jos" sau ceva de genu'. Mi-a explicat tataie că oamenii nu-l mai vor pe Ceauşescu la putere. Ştiu că l-am întrebat: "şi e rău?". Mi-a spus: "nu ştiu".


În 1997, lumea a pierdut o prinţesă....Diana, prinţesă de Wales, a murit într-un accident de maşină pe 31 august. Am descoperit-o într-un articol dintr-o revistă, unde era catalogată drept cea mai elegantă femeie din lume. Pe mine m-a fascinat, o admiram mai ales pentru acţiunile ei umanitare. De aceea, atunci cândd a murit, mi s-a părut brusc, stupid, trist.




În 1999 a fost eclipsă totală de soare, vă amintiţi? ce s-au mai vândut ochelarii ăia cu rame de carton :)) Cel mai bine s-a văzut din Vâlcea. Aşadar, orăşelul meu a fost invadat de străini, care şi-au pus corturile peste tot. Ce-am făcut eu în memorabila zi de 11 august? M-am dus la ţară!!! Mama a ciulit bine urechile la aberaţii gen "vine sfârşitul lumii, ne ia gaia" şi ne-a dus la ţară!!! Acolo, în vârf de deal, cu ochelarii speciali pe nas, m-am uitat la eclipsă, departe de oraş, unde erau numa' bucăţele importate una şi una :)


Pe 11 septembrie 2001 ne-am cutremurat cu toţii când, peste ocean, turnurile gemene de la World Trade Center s-au prăbuşit, în urma unui atac terorist, iar sute de oameni au murit. Eram acasă în acea zi, mă pregăteam să ies în oraş. Pe toate canalele de televiziune se transmiteau imagini ale turnurilor în flăcări, se reluau secvenţele cu avionul care a intrat în ele..............iar eu nu mă mai dezmeticeam, aveam impresia că văd un film, transmis obsesiv de toate televiziunile. În câte filme am văzut noi turnurile gemene....în câte filme am văzut atentate......dar nimeni nu s-a gândit să facă un film în care turnurile să se prăbuşească în câteva minute, ca urmare a unui atac terorist, nu? În 2001, viaţa a bătut filmul.









25 iunie 2009 - a murit Michael Jackson, idolul adolescenţei mele, în urma unui stop cardio-respirator. Iar o moarte stupidă, neclară, pentru cel datorită căruia am descoperit muzica "din afară". Nu pot scrie la trecut, căci e nemuritor, iar fanii Michael Jackson cred că sunt de acord cu mine. mai multe despre Michael

Acestea sunt câteva evenimente care mi-au rămas vii în minte. Voi ce vă amintiţi?

Comentarii

  1. Daca ai sti cat de nerabdatoare am fost sa citesc prima ta postare pe anul 2010.... tare nerabdatoare! si asteptarea a meritat. Apropo, cred ca ai marcat cam toate evenimentele importante! Nu-mi amintesc altceva in momentul asta! Daca o sa fie, iti aduc la cunostinta alt eveniment important fara tagada! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Drăguţă, ca întotdeauna! Să ştii că muream de nerăbdare să scriu, dar stau prost cu timpul, cu somnul....Aştept să mă completezi, să adaug la articol! Să nu omitem nimic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fii atenta! Mi-am mai amintit niste evenimente care ne-au marcat tara in mod direct. Papa ne-a vizitat in 1999, vizitand in felul acesta prima tara majoritar ortdoxa. Clinton a venit in Romania in 1997 (primul presedinte american la noi dupa revolutie), intrarea in Nato si in UE. Sper ca ti-am fost de ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sinceră să fiu, mi-au trecut prin gând dar....am zis să scriu despre evenimente care mi-au transmis o emoţie, mi-au lăsat ceva în suflet, în minte.....acestea m-au lăsa cam rece, de aceea le-am omis, nici nu ştiam ce să comentez. Ai ceva poveşti de povestit? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Deni, busy mai esti... Vreau noutati! Ce mai faci? Apropo, emisiunile tv gen "Fata lui tata" sau "Sa te prezint parintilor" sunt adevarate sau sunt facute de ochiul lumii? E vreo emisiune de genul asta pe bune?

    RăspundețiȘtergere
  6. nu-ţi iamginezi ce viaţă plină am! şi nu că aş vrea eu. din câte am înţeles de la oameni care lucrează la acele emisiuni, sunt făcături

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.