 |
Photo by Roman Kraft on Unsplash
La asta mă gândeam astăzi când, moartă de foame, am trecut prin fața unei patiserii. Am aruncat o privire către vitrina în care erau erau expuse capriciile dependenței mele: merdenele, pateuri cu branză/ciuperci, ștrudele cu mere și cu brânză dulce și tsafide, cornulețe cu rahar, gogoși, covrigi, baghete cu cașcaval...Într-o secundă m-am văzut cum, în urmă cu doi ani, îmi alcătuiam zilnic meniul de la patiserie. Tot într-o secundă am revăzut câteva fotografii în care aproape nu mă mai recunosc, aveam cu 11 kg în plus.
E nasol când ai un serviciu din ăla de nu ai timp nici 30 de minute să mănânci și tu ca omul. Te sună mereu cineva sau îți scrie pe what's up, ai ceva de urmărit, de ascultat, de transmis, ai pe cineva de alergat, se răcește ciorba! Singurul moment ,,safe" e în mașină, când trebuie să ajungi din punctul A în punctul B, așa că te reorientezi: renunți la ciorbă și-ți iei o merdenea-două și o gogoașă. Eu, una așa am făcut. Zilnic! Eram dependentă, altfel nu-mi explic. Suc nu beau, nu m-am abonat la KFC și la Mc, dar produsele de la patiserie erau viata mea...
După ce am rămas însărcinată, trei luni am trăit cu pâine cu unt și grapefruit. Nu credeam că se poate așa ceva. Și mă gândeam că trece și că mă întorc la merdenelele mele. Și a venit diagnosticul de diabet gestațional. M-a derutat la început ideea că trebuie să țin dietă, nu am fost în stare să fac asta toată viața mea. Doar că acum nu mai era vorba de mine, de poftele mele, ci de viața unui copil pe care mi-l doream. Așa că am rămas departe de vitrina cu ispite. Am scris detaliat aici despre ceea ce am mâncat în sarcină. Am păstrat ideile de bază și după ce am născut, iar asta mă ajută să-mi mențin o greutate potrivită în raport de înălțimea mea.
Este greu să scapi de o dependență, mai ales când nici nu o conștierntizezi. Este greu atunci când ajungi să asimilezi ceea ce vezi în oglindă deși imaginea nu-ți face cinste și nu te reprezintă. Este greu atunci când te urmărește ideea că ai putea să te întorci la greutatea din urmă cu doi ani. Dar e și fain când constați că, iată, au trecut doi ani de când ai renunțat la merdenele!
|
Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :( Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...
Comentarii
Trimiteți un comentariu