Abonare la postări!

vineri, 19 ianuarie 2018

Roma la pas - cum am găsit dragoste și zâmbet în cetatea eternă

arhiva personala
În urmă cu vreo patru ani, destinul mi-a plimbat pașii prin Roma. M-am îndrăgostit de oraș, rar mi-a fost dat să simt atât de intens o vacanță. Poate și pentru că el, destinul, mi-a rezervat o mare surpiză.

Ca de fiecare dată, am plecat cu temele făcute - ce vizităm, unde mâncăm, mijloace de transport, prețuri etc. Am făcut inclusiv un plan de vizitare, calculând distanțele între obiective, ca să nu ratăm vreunul! Plus documentare despre fiecare...Am avut ceva de muncă dar ne-a prins bine. Așa am descoperit că poți vizita Roma veche fără să folosești celebrele autobuze pentru turiști sau metroul.  Chiar recomand, am descoperit locuri minunate, omise din circuitele recomandate online.

Povestea de astăzi este despre un astfel de obiectiv: Santa Scala (Scara Sfântă)
SURSA: http://www.panoramio.com/photo/39583471#
Se găsește în apropiere de Basilica Sfântul Ioan din Lateran și poate ar fi trecut neobservată dacă nu erau mulți oameni în genunchi, chiar și bătrâni și copii. Am citit surprinși despre faptul ca ar conține bucăți din scara pe care a pășit Iisus atunci când a fost condamnat de Pilat. Mai exact, tradiţia susţine că au fost aduse de mama lui Constantin, Elena, de la Ierusalim în anul 326, din casa lui Pilat însuşi, acestea fiind scările pe care a păşit Iisus atunci când l-a înfruntat prima dată pe Pilat. (SURSA) Am zis că dacă oamenii aceia în vârstă pot urca, și noi putem. Sunt 28 de trepte, le urci doar în genunchi și te rogi. Mi-aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri: gândurile mi-au zburat la situația mea de atunci - o relație de câțiva ani, neoficializată, fără copii, schimbare de job, credit proaspăt achiziționat pentru următorii 30 de ani...aveam multe pe cap. Cel mai mult mă necăjea însă faza cu relația, voiam ceva, cumva...Am pus întrebări, am cerut răspunsuri, m-am rugat.

A doua zi a venit cu un tur spectaculos de Colosseum și Palatino.

arhiva personala
arhiva personala



Locurile sunt superbe, impresionante, iar poveștile despre ele  te-ar ține țintuit acolo cu zilele.
arhiva personala


În Palatino mi-am primit răspunsul ( de fapt, intrebarea:) )

arhiva personala
A fost simplu, emoționant, intim. Așa a început povestea despre dragoste și zâmbet, acolo, pe o colină a Romei:) Cele două cuvinte sunt gravate în interiorul verighetelor noastre. Nu ne-am dorit data căsătoriei (ne-am gândit că n-om uita așa o zi!), schimb de nume sau ce se mai obișnuiește. Am vrut, totuși, să împărțim ceva ce ne definește în zilele noastre cele senine :) Dragostea și zâmbetul se simt ca la ele acasă mai ales de când a venit Vic! Dar asta este o altă poveste! Și nu uitați! Când nu sunt aici, mă găsiți pe FashionMoms !



joi, 18 ianuarie 2018

După un an nebun dar, cu siguranță, de neuitat!

Iar am comis-o, am tras chiulul aproape doi ani! Dar cum prima dragoste nu se uită, m-am întors! Aici rămâne locul meu de suflet, însă mă găsiți și pe Fashionmoms, acolo unde povestesc pe îndelete despre nouă mea ipostază, de mamă a unei fetițe!

Ideea de fashion mom nu este doar despre cum să nu te neglijezi după naștere. Dacă ai impresia, în general, că nu ai timp pentru tine, după ce apare un bebe o să te confrunți, pe bune, cu asta! Și totuși, există viață, relaxare, modă, machiaj, dietă, cafele și vacanțe și după naștere! Fashion mom este și despre informare continuă pentru a fi în trend cu tot ce înseamnă creșterea sănătoasă a bebelușului. Sfaturile bunicilor vin cu practici vechi de zeci de ani, contrazise uneori de Organizația Mondială a Sănătății. Dacă acceptăm evoluția în toate, de ce am crește copii ca acum 20-30 de ani?

Discuția este amplă, nu ne propunem să tranșăm disputele între bunici, pediatri, specialiști! Vrem să fim însă informate, la modă, fashion!

Și blogul meu de suflet merita un titlu mai drăguț decât cel al unui personaj din jocurile video, nu ?:)) Revin în curând cu povestea despre Dragoste si zambet!

arhiva personala

sâmbătă, 12 martie 2016

Cochetăria, de purtat oriunde

,,Doctorul i-a spus că o așteaptă peste o săptămână. Nu era o intervenție grea, dar îi dădea emoții. Trebuia să se interneze într-un spital de stat, era pentru prima dată, așa că a întrebat despre ,,condiții,,. I s-a spus să nu își aibă așteptări, secția de ginecologie nu era pe lista pentru renovări.

Pasul următor a fost să-și facă programare la epilat! A ales seara dinaintea intervenției, voia să arate bine, să nu aibă vreo jenă. Și nici teamă.

Pe drum spre spital s-a machiat, așa cum făcea în fiecare dimineață. Doar că acum nu mergea la serviciu, ci la spital. Nu conta, voia să arate bine atunci când se va privi în oglindă.

Spitalul nu arăta așa de rău precum își imaginase. Condițiile erau acceptabile, i-a mai venit inima la loc! Când a fost dusă în blocul operator, s-a văzut înconjurată de mai multe persoane. Îi puneau întrebări, răspundea mecanic, știa că va adormi în câteva clipe de la anestezie. Se felicita în sinea ei că s-a epilat, a fost ultimul gând conștient!

Când s-a trezit, s-a privit în oglindă și a zâmbit. Încă arăta bine!"

Am expus pe scurt o istorioară tare haioasă și adevărată. Umorul întotdeauna a învins frica, cred că și cochetăria ridică un moral căzut.

Pe aceeași linie, o altă prietenă mi-a povestit că s-a machiat înainte să plece la spital, să nască. Era pregătită să nască natural, dar n-a fost să fie. Concluzia: ,,până la urmă, bine că a fost cezariană, altfel îmi curgea rimelul!".



Cochetăria este triumful spiritului asupra simţurilor - Coco Chanel