Treceți la conținutul principal

Suplimentele nu suplinesc vizita la medic

 

Încerc să-mi fac regulat exercițiile indicate de kinetoterapeut pentru afecțiunile coloanei. Tot journey-ul durează aproximativ o oră. Parcă am mai mult spor dacă văd și un film în acest timp. Dar nu mai pot cu reclamele. Mai mult de 50% sunt la diverse suplimente alimentare. Iar mesajele îmi par de-a dreptul un atac la viață și sănătate.

De exemplu, m-a șocat reclama la un supliment ,,recomandat" pentru simptome de amorțeli și dureri în brațe. Actorii zâmbitori, care nu au nicio treabă cu ce ne doare pe noi și care nici problemele noastre nu le au, ne spun cu zâmbetul pe buze că acel supliment ne va trata toate simptomele. Și asta este tot. 

Acum câteva luni am experimentat niște simptome în genul celor expuse în reclamă. Și iată de ce zic că suplimentele nu suplinesc vizita la medic.

Am simțit dureri și amorțeli în toată mâna dreaptă. Apoi, parțial și în stânga. Senzații noi, neplăcute. M-am speriat. Așa că m-am programat la un neurolog, pentru consult. Mi-a recomandat să fac RMN în zona cervicalei și electromiografie.

RMN-ul este o investigație imagistică care ,,fotografiază" interiorul corpului fără să simțim ceva. Nu iradiază.

Electromiografia este o investigație care verifică activitatea mușchilor și nervilor. Cu alte cuvinte, depistează o eventuală activitate anormală, cum ar fi începutul unei boli degenerative. Nu este cea mai plăcută investigație din lume, dar este esențială pentru depistarea în stadiu incipient a unei probleme grave.

Din fericire, rezultatul electromiografiei a ieșit ok. Dar RMN-ul a arătat că cervicala mea are niște probleme pentru care trebuie să merg la recuperare medicală.

Nimic nou pentru mine, am făcut asta și după ce un alt RMN a scos la iveală 3 hernii lombare. Recuperarea medicală a însemnat, în cazul meu, tratament adecvat afecțiunii: masaj, gimnastică medicală și fizioterapie. În plus, un control mai atent al alimentației, pentru scăderea în greutate. Recunosc că nu am fost foarte disciplinată. Dar kilogramele în plus și lipsa exercițiilor mă atenționează destul de intens uneori. Nu trebuie să fie ceva ocazional, ci un stil de viață.

Așadar, urmează să îmi extind recuperarea și pentru cervicală. Mă voi simți mult mai bine ulterior. Cheia stă în întărirea musculaturii. Un sistem muscular antrenat poate susține eficient o coloană afectată.

Și iată de ce suplimentele nu suplinesc vizita la medic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu.