Abonare la postări!

luni, 20 septembrie 2010

Tărâmul libelulelor III

*Pe plaja de la Corbu am avut ocazia să mă întâlnesc, pentru foarte puţin timp, cu mine. Aşa cum eram în urmă cu mai puţine griji, mai multă naivitate şi toată un zâmbet. Este adevărat, fără visurile de odinioară, dar mi-era dor de fata care se bucura de încă o zi cu soare. Ne-am întâlnit, am rememorat, preţ de fracţiuni de secundă, clipe dragi...atât de dragi....*

Prezenţa oamenilor noaptea, pe plajă, era trădată de focurile de lângă corturi. Aşa mi-a venit chef să am şi eu focul meu. Am adunat rădăcini şi ierburi uscate, am făcut o groapă în nisip ca să nu-l lăsăm dezlănţuit şi apoi l-am aprins. Şi uite aşa ne-am petrecut noaptea pe plajă: nisip, mare, stele, scoici, foc şi două inimi.

Iar marea a fost minunată: se umpluse de meduze fosforescente, iar fiecare val dădea impresia că te uiţi la un cer plin de stele care se ondulează pe o muzică numai de el ştiută.
 
Iar luna s-a jucat de-a felia de portocală aproape tot sejurul!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Tărâmul libelulelor II

O ieşire în "civilizaţie", care ar fi trebuit să fie relaxantă, s-a transformat într-un coşmar torid şi o goană disperată după spray împotriva ţânţarilor.

Bricul Mircea
Alungaţi de pe plajă cu o seară înainte, am plecat spre Constanţa, voiam să văd parada de Ziua Marinei. Cum era de aşteptat, am prins finalul, la 40 de grade, cred. Arătam de parcă aş fi fost prinsă în mijlocul unei bătăi cu apă, iar tâmplele îmi zvâcneau de la atâta căldură. Am început să căutăm indispensabilul spray, dar nu e uşor să faci shopping în Constanţa! Ne-am învârtit mai bine de o oră, urmărind indicatorele către diverse supermaketuri, în timp ce ne topeam de căldură. Ca şi cum n-ar fi fost destul, am aflat că stocurile de spray de corp anti-ţânţari se epuizaseră de săptămâni bune.

De la plăcerea de revedea Constanţa am trecut la disperare şi depresie. Am luat la rând fiecare supermarket, farmacie, peste tot auzeam: "Nu mai avem spray, s-a terminat demult. Nici în depozit nu mai e". Wtf? Parcă eram într-un film prost: era atât de cald, simţeam că nu am aer, nu bătea deloc vântul, eram atât de aproape de marea iubită şi eu alergam înnebunită după un spray, fără de care se ruianu toate planurile mele de a lenevi sub stele.

Alergam prin oraş de vreo patru ore. Se dusese dimineaţa mea de plajă, eram pe cale să ratez şi după-amiaza. Ajunsesem la capătul puterilor şi la ultimul supermarket: nimic. La ieşire, o farmacie; am intrat şi aşteptam nedoritul "nu", când am auzit: "mai avem doar aşa ceva". Farmacista mi-a adus un spray nemţesc, despre care mi-a zis că este eficient. Preţul era acceptabil, ceea ce m-a făcut suspicioasă. Dar mai aveam de ales? Am luat două tuburi şi m-am rugat să facă faţă!

Am revenit pe bucăţica mea de plajă la timp pentru o rază de soare şi o baie caldă în mare...Cum era de aşteptat, la ora 20.00 fâsâiam de zor!! Eram cu inima strânsă de emoţie: "ce fac dacă nu funcţionează? cum alung eu ţânţarii? unde găsesc eu alt spray?". Şi am stat şi am aşteptat: nimic. Am făcut paşi...nimic. Ţânţarii îmi dădeau târcoale, mă adulmecau, probabil le venea rău şi plecau. Nu-mi venea să cred! Ştiu că dacă ar fi putut să mă pişte de retină, ar fi făcut-o!

În seara aceea ne-am plimbat liniştiţi pe malul mării, vânătoarea de vampiri se terminase.

vineri, 10 septembrie 2010

Tărâmul libelulelor I

Am aşteptat concediul ca niciodată. Simţeam că nu-mi mai găsesc locul, că totul devine mic, aglomerat, gri. Trebuia să plec. Şi unde altundeva decât la mare, care alină orice durere, tristeţe, melancolie. Aşterne uitarea pe tine şi la final rămâi doar cu dorul de ...mare.

Au trecut ani buni de când am fost ultima dată la mare, şi nu mă refer la o "aventură de un weekend", ci la o întreagă săptămână de desfătare. Aşa că am simţit că trebuie s-o fac în stil mare, să sărbătoresc de-a dreptul! Dar nu cu ieşiri la terase, în discotecă...nu, voiam să simt marea aşa cum mi-am imaginat dintotdeauna, dar nu m-am gândit că voi reuşi.


Am ales să mă "sărbătoresc" pe plaja Corbu. Deci nu Corfu, ci Corbu, despre care am citit ca este aproape ultima plajă "virgină" din România.

Încă nu m-am specializat în statul cu cortul, aşa că am ales să stau într-o căsuţă pe malul mării, singura de altfel, pe care o văzusem pe internet.

După un drum care mi s-a părut atât de lung, o barieră între mine şi  marea mea, am ajuns în Corbu. Abia aşteptam să simt nisipul, să fac o baie şi să lenevesc sub stele...

Întâi ne-am cazat: căsuţă cochetă de lemn, cu baie şi bucătărie comună şi un lac cu raţe în faţa geamului. Puţin ne-a păsat, eram la mare! Nu era niciun magazin mai aproape de 3 kilometri, televizor era unul singur, plasat afară, într-un foişor de lemn. Puţin ne-a păsat, eram la mare! Ne aştepta o săptămână fără miros de mititei şi hamsii prăjiţi, fără manele, house sau alte muzici - eu am dus-o la extrem, mi-am cam închis telefoanele!, fără om lângă om lângă om...Puţin ne-a păsat, eram la mare!

Ne-am luat rogojinile şi am fugit pe plajă. O plajă mică, cu nisip plin de scoici întregi, câteva corturi şi rulote, 2-3 terase şi cam atât. Chiar era posibil? Am făcut poze, am filmat, voiam să memorez fiecare secundă, să nu pierd nici măcar o adiere de briză. Am făcut prima baie în mare, după...cât o fi trecut? cinci, şase ani...O mare limpede, caldă, liniştită şi puţin sărată - delicioasă!


Orele au trecut repede şi soarele s-a lăsat dus. Stăteam pe rogojini şi simţeam că nu-mi ajung porii să simt toată minunăţia de plajă cu atât de puţini oameni şi marea fără alge...şi s-a făcut ora 20.00. Şi au venit ţânţarii! Citisem eu pe internet despre ei, dar n-am vrut să cred că dau de ţânţari la mare. Iar ăştia nu sunt de oraş, ci adevăraţi vampiri. Ne-au ciuruit în câteva minute, aşa că ne-am refugit la cameră!Pe drum, gazda ne-a asigurat că după ora 22.30 se duc la culcare. Deci ne-am baricadat, dar tot simţeam cum ne mănâncă. Ne-am privit cu atenţie, după ce ne scuturasem ca toţi dracii: ţânţarii erau înfipţi bine şi păpau relaxaţi. Am scăpat de ei - nu dau detalii sângeroase, dar două ore am stat şi ne-am scărpinat ca maimuţele. Şi am luat decizia ca a doua zi, la prima oră, să mergem în Constanţa să căutăm spray împotriva ţânţarilor. Visasem lenevit sub stele, visasem plimbări la lumina lunii, nu asediul ţânţarilor.

La 22.30 am descuiat camera şi am ieşit la aer. Se auzeau valurile mării şi broaştele din lacul de lângă casă! Mi-era dor să mă întorc, dar am ales să fac un duş. Am spus, "băile" erau comune. Adică n-am putut face baie singură: întâi m-am trezit cu broscuţe mici, care nu aveau altceva de făcut decât să-mi ţopăie printre picioare; iar apoi m-au invadat nişte gonguţe mici şi negre - cu cât foloseam mai mult gel de duş, cu atât gaşca se făcea mai mare. Deci am renunţat la duşul de seară...