Dragoste si zambet

Asta am sperat să găsesc în outletul de la marginea oraşului, chiar în prima zi oficială a preţurilor tăiate. Am o plăcere sadică să tot merg acolo, deşi nu-mi cumpăr niciodată nimic, din două motive: 1.aşa-zisele preţuri reduse de obicei cu 70% sunt la fel de mari ca în magazinele din centrul oraşului; 2. marfa este dubioasă, multe articole sunt demodate sau cu o croială şi design imposibil de purtat. Totuşi, am revenit pe 15 ianuarie. Parcarea plină ochi, outletul plin de lume, cum nu mai văzusem de mult - pe acolo bate vântul, de obicei - , oamenii ieşind din magazine cu braţele pline de pungi branduite. Am intrat în fibrilaţii, vorba 'ceea. Aproape că am coborât din mers din maşină şi am intrat în complex plină de speranţe sau iluzii, dornică să cheltuiesc măcar puţin. Normal, am plecat cu braţele goale. Mi se pare că mi-am luat, totuşi, o apă plată, că muream de sete. În rest...tristeţe. Eu reţin preţurile, cam ştiu care e valoare unei haine, de unde rentează să o iei, un...

Eram într-un magazin în mall, acum câteva seri, cumpăram un cadou pentru o prietenă. În faţa mea, la casă, o cucoană îmblănită, cu fiică'sa şi iubitul acesteia, bănuiesc. Cucoana umpluse câteva pungi cu haine, se pregătea să le plătească cu cardul. Vânzătoarea ia cardul, îl trece prin aparat şi-i comunică, vizibil iritată: "Cardul dumneavostră este expirat". "Cum???", se miră cucoana, "nu poate fi expirat". "Ba da!". "Dar am bani pe el, nu pot plăti?!!!", continuă cucoana, candidă toată. Vânzătoarea îi explică, logic, că degeaba are bani pe card, dacă este expirat nu poate fi folosit. "Hmmm, şi când a expirat???", se miră cucoana. "În noimebrie", îi spune vânzătoarea. Offf, sărăcuţa, umbla cu cardul expirat de o lună şi ea habar n-avea. Prietenul fetei înţelege că ceva e în neregulă şi întreabă, în engleză, care-i faza. Prietena îi spune că mamiţa ei are cardul expirat şi nu poate plăti toate acele haine. Cucoa...

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!! La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ. La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului: - Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ! - Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior. - Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor. - Nu te poţi întoarce la etajul inferior! O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie. La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!" Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!" Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti ...

Vânzătoarele din unele magazine cu haine sau accesorii, de exemplu, care nu fac altceva decât să mă agaseze. Recunosc, prefer să intru în magazin fără să am vreun contact cu vânzătoarea, decât dacă am nevoie de ajutor şi am chef să i-l cer. În rest, nu simt nevoia să o salut când intru sau când ies din magazin, să fac conversaţie etc. Plus că am obiceiul să stau să mă uit aiurea, la orice obiect, fără să îmi trebuiască, fără să am intenţia să-l cumpăr, e doar un mod de-al meu de a mă relaxa. Ei bine, când intru într-un magazin, trebuie să răspund la salut. În regulă, nu mor din asta. Dar urmează tortura! Nu apuc să mă uit la ceva că hop, apare una din vânzătoare: "vă pot ajuta cu ceva?", aud fie dinspre umărul stâng, fie dinspre cel drept. Îmi fabric urgent un zâmbet şi invariabilul răspuns: "nu, mulţumesc. dacă e ceva, vă anunţ eu". Încerc să-mi reiau obiceiul de a mă holba, dar cine mai poate???? Îi văd umbra deplasându-se odată cu mine! Mă urmăreşte, frate! Fa...