Dragoste si zambet

Când relaţia începută timid prinde contur, apare gândirea "2 în 1". Nu te mai gândeşti numai tine, ci şi la el/ea. Şi astfel, începe analiza...ce aveţi în comun, ce îi place, ce gândeşte, ce simte, ce vrea de fapt să spună atunci când spune ceva, ce gândeşte de fapt atunci când pare preocupat (ă) şi tace, ce planuri are cu tine, ce înseamnă daca are planuri, ce înseamnă dacă nu are planuri etc. Şi ajungi să nu mai faci aproape nimic fără să te gândeşti cum l-ar afecta pe celălalt. Ţie îţi place house-ul şi lui/ei rock-ul? Sigur vei începe să asculţi AC/DC! Tu preferi carnea, el/ea legumele? Nu-i rău să fii şi puţin vegetarian! Tu adori zăcutul pe canapea în faţa televizorulu iar el/ea plimbările lungi, în parc? Asta e, ia-ţi un trening şi adidaşi....şi un MP3! Şi uite aşa, cu formula "2 în 1", ajungi chiar să te gândeşti mai puţin la tine. Dar asta nu este neapărat o problemă, nu?!

Unii ar spune că timpul lui Cupidon e prin februarie, de Valentine; sau că nu contează vremea, ci sentimentele oamenilor..."their luv wishes"; sau că micuţul Cup e complet inutil :)) Eu cred că sarbătorile de iarnă sunt momentul perfect pentru Cupidon. Nu zic, primăvara renaşte natura, tropăie hormoneii ca după hibernare (!), vara e al naibii de romantic la mare, la soare, toamna puteţi culege recolta împreună :))...dar iarna are ceva aparte. Păi ar fi Crăciunul, o dată. S-o petrece el în familie, cu părinţi, fraţi, bunici, pet-uri etc, dar parcă e altceva să ai un iubit/o iubită....primeşti mai multe cadouri, mai multă afecţiune....mda. Şi ar mai fi Revelionul. Aici se schimbă treaba.....dacă de Crăciun mai merge, că nu eşti întrebat de prea multe ori "şi? nu ţi-ai găsit pe nimeni? tot singur/singură?" , de Revelion trebuie să rezişti eroic când, în jurul tău, iubăreţi mai vechi, mai noi, jubilează că deh, trec împreună în noul an! Eee, de aceea Cupidon e ...

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu....

Acum, că exit-poll-urile îl dau câştigător pe Geoană, mi-a venit ideea să scriu despre lucruri mult mai funny şi mai reale. Aşadar, se întâmpla în 2001, eram în primul an de facultate. Stăteam în cămin, ca toată lumea şi eram vecină, pe modul, cu două nebune care trăiau o veritabilă "dragoste cu năbădăi"! Cât era ziua de lungă şi, de multe ori, noaptea, fiecare se certa, se alerga, se bătea sau se iubea cu prietenul. Erau incredibili, de multe ori auzeam numai bufnituri în perete, nu prea ştiai cum s-o iei! Vine Valentine's Day... eu eram cu colegele de cameră într-un complex comercial, ca să-i zic aşa, când dăm cu ochii de unul dintre băieţi....abătut, căuta cadoul potrivit pentru iubita lui deosebită! Ne spune el că s-a gândit la un inel (fără nicio semnificaţie), îi urăm baftă! şi ne continuăm plimbarea. Peste vreo două ore, ne-am întors în cămin. Pe hol, asta care trebuia să primească inelul urla, plângea, îşi smulgea părul din cap. "Numai atât merit eu, asta îns...

M-am tot gândit ce subiecte să abordez, care să fie cât mai relaxante, mai plăcute şi să ne aducă aminte de momente frumoase din viaţă sau să ne facă să visăm la unele, să lăsăm în urmă, fie şi pentru câteva minute, criza, alegerile, scandalurile ş.a.m.d. Şi după o frază aşa de lungă, am zis că ar fi drăguţ să vă spun poveşti de viaţă aflate prin călătoriile mele. Mi-am adus aminte de doi tineri pe care i-am cunoscut la Galaţi. Se iubeau foarte mult şi îşi doreau să se căsătorească. Noi nu înţelegeam cum, în ce fel, în ce chip, în ce mod, de ce???? Noi fiind o echipă care presta pentru un reality mioritic. Ee era grasă, impunătoare, cu limba cam ascuţită şi autoritară. El era slab, firav, moale. Ea comanda, el executa. Nouă ni s-a părut aşa, un tiran, dar noi o priveam din afară. El îi vedea sufletul. El rămăsese fără mamă în urmă cu ceva ani. Nu îmi mai amintesc care era faza cu tatăl. Ideea e că familia ei îl "adoptase". Ea avea tot felul de probleme de sănătate, stătuse ...

Dragă sufleţel, Îmi pare rău că a trebuit să guşti din amarul despărţirii, din nou. Poate de aceea, acum, totul e mai amar decât prima dată. Înţeleg că ieri a fost ultima zi de prezent, că nu mai vezi în viitor, că nu mai ai lacrimi deşi ochii tăi vor să plângă, că nu mai ai somn, că nu mai poţi respira, că totul pare un coşmar din care încerci cu disperare să te trezeşti şi nu reuşeşti. Înţeleg că totul a fost atât de brusc, de neaşteptat, că nu ai avut ocazia să îţi iei rămas bun de la tot ce iubeşti. Înţeleg că ai crezut atât de mult în voi încât, acum, tu, o jumătate, nu mai ştii să te identifici, nu mai ştii cine eşti, ce vrei. Ştiu că acum mai vrei un sărut, o îmbrăţişare, o privire şi...că, poate, îţi vrei înapoi viaţa de acum câteva zile, săptămâni, luni, înainte ca relaţia să înceapă să agonizeze fără să-ţi dai seama. Dragă sufleţel, explicaţii există pentru ceea ce s-a întâmplat, dar niciodată nu sunt destul de logice pentru inimă. Eu, una, am învăţat că tot ce se întâmplă ar...