Dragoste si zambet

Nu m-am gândit să scriu despre ... pandemie, greutăți, jumătăți de adevăr, moarte, suferință. Dar, nouă, acest virus ne-a marcat existența. A devenit parte din viețile noastre și nu poate fi ocolit din povestire. Viața nu a mai fost doar despre copilărie, vacanță și speranțe. Anul trecut, în februarie, ieșeam din presă și făceam pasul către o nouă lume, aceea a ONG-urilor. Nu a fost ușor să mă desprind de ceea ce știam să fac de peste 10 ani. Dar deja trecuse un an de când tata se mutase la noi, să mă ajute cu cea mică. Îi promisesem că, după un an, îl las să se întoarcă acasă la el. Iar micuța mea urma să meargă la grădi. Dar a apărut el, coronavirusul care provoca o boală necunoscută, Covid-19. Nu mi-am făcut griji la început, era departe de noi, tocmai în China. Dar apoi a apărut și în țările vecine, a trecut până și oceanul. Și nu a ocolit România.  Totul se întâmpla cu repeziciune, doar că nu știam ce anume este. Trebuia să ne ferim, doar că nu prea știam cum. Îmi amintesc și acum