Abonare la postări!

vineri, 25 iunie 2010

Mi-am pus fluturaş în păr, măi!

Acum câteva zile eram în faţa magazinului Unirea, în Bucureşti, trebuia să mă întâlesc cu al meu. Mai exact, eram în drept la McDonald's. Şi cum stăteam eu fix în bătaia soarelui, am văzut un fluturaş maro cu portocaliu. Nimic deosebit, dacă n-aş fi fost în Bucureşti! Ce să caute el pe trotuar la Unirea???

Cum mă minunam eu, am văzut că fluturele s-a aşezat pe părul unui tip şi acolo a rămas! M-a pufnit râsul instant. Şi tipul se tot fâţâia prin dreptul fast-food-ului, cu fluturele în păr. Până la urmă a plecat, fluturaşul a început din nou să planeze. În timpul ăsta, încerca trecătorii. Dacă era băiat, ţup pe părul lui. Se plimba până când omul ieşea din perimetrul Mac. Dacă era tipă, doar o atingea şi se ridica brusc în aer. Cert e că am stat vreo 5 minute şi l-am urmărit. Nici măcar o dată nu s-a plimbat cu vreo fată. Alegea numai băieţi şi se plimba când în stânga, când în dreapta. Nu are rost să vă spun cât de haioşi erau ei, tunşi scurt, cu fluturele prins lateral. Am râs cu lacrimi:))

Când a venit al meu, l-am luat repede din perimetru, să nu se procopsească şi el. I-am povestit despre fluturele gay!!! Mi-a dat o replică la care nici nu mă gândeam: "Dar dacă era femela?"

Deci care era problema fluturaşului?!

luni, 21 iunie 2010

Oops, a daisy!

Nu ştiu exact despre ce să scriu: despre faptul că îmi place Meg Ryan? Sau că ador florile de câmp? Sau despre faptul că tocmai am aflat ce înseamnă "oops, a daisy"? :)

Da, îmi place Meg Ryan, şi ador comediile romantice în care a jucat cu Tom Hanks. Exact, ne gândim la "You've got mail" - un film care ne facem să avem bucurii mărunte, cum ar fi o carte bună, o floare sau...un laptop (mă rog, asta e o obsesie a mea!). Ei bine, în filmul ăsta, Meg Ryan o interpretează pe boema şi romantica incurabilă Kathleen Kelly. La un moment dat, ea spune: "They're so friendly. Don't you think daisies are the friendliest flower?" (Nu crezi că margaretele sunt cele mai prietenoase flori?). Mi se pare o replică pe atât de simplă, pe atât de minunată. Eu ador florile de câmp, cum spuneam. Şi pe cele de grădină...trandafiri, bujori, stânjenei, lalele, zambile, tufănele, narcise:). Zilele trecute am ajuns într-o piaţă, din pură întâmplare, am văzut margarete la vânzare şi parcă am auzit: "nu crezi că sunt prietenoase cele mai prietenoase flori?" Le-am cumpărat, sunt la mine acasă şi mă fac să zâmbesc de câte ori mă uit la ele...    

Cât despre "Oops, a daisy!", cred că am auzit prin desene animate; dar nu ştiam că se foloseşte ca să încurajezi prichindelul care tocmai a dat cu fundul de pământ, să se ridice, sau atunci când te joci cu el şi-l ridici în aer (la noi ar fi: hopa, sus!)

duminică, 20 iunie 2010

Aerosmith la Bucureşti



** Nu eu am filmat, ci am "împrumutat" de pe www.youtube.com! Şi cred că aşa se vede cel mai bine ce-a fost acolo! **

Nici acum nu-mi vine sa cred că am fost la concert! Toţi sunt super nebuni, iar Steven Tyler a făcut show exact cum am văzut în videoclipuri. Super tare! Am cântat, am dansat, am suspinat că nu am putut fi chiar lângă scenă! Am fost foarte mulţi, încotro te uitai vedeai numai capete şi mâini ridicate - prin presă scrie că au fost peste 30.000 de oameni. Nu ştiu exact cât a durat concertul, dar nu voiam să se mai termine, mă simţeam ca acasă!

Ce vorbeam cu prietenii după: că Steven, deşi pare urât la prima vedere, este incredibil de sexi (eu nu văd decât partea cu sexualitatea, oricum!); că toţi membrii trupei sunt neschimbaţi, în ciuda vârstei - cel mai "tânăr" are 58 de ani!; că prestaţia live nu ni s-a părut deloc mai prejos decât ce vedem în videoclipuri, în sensul că mimica, mişcările, strâmbăturile pe care Steven le face la filmări sunt proprii lui, le-a arătat şi la Bucureşti! Şi mai povesteam că a fost un concert pe cinste, că merita să ne luăm bilete la Golden...şi tot nu-mi vine să cred că i-am văzut live!

Puţină istorie

Aerosmith este o formaţie de hard rock din Statele Unite ale Americii, câteodată supranumită Băieţii cei răi din Boston (conform originalului “The Bad Boys fromBoston“), dar şi Cea mai mare trupă muzicală de rock and roll a Americii (conform, “America’s Greatest Rock and Roll Band”). Formaţia a fost fondată în oraşul BostonMassachusetts în 1970. Chitaristul Joe Perry şi basistul Tom Hamilton, care făcuseră parte anterior dintr-o formaţie numităThe Jam Band, s-au unit cu solistul Steven Tyler, toboşarul Joey Kramer şi chitaristul solo Ray Tabano, pentru a forma Aerosmith. În 1971, Tabano a fost înlocuit cu Brad Whitford, iar ceea ce a urmat, a fost, după cum se spune adesea, doar … istorie.

"The name Aerosmith doesn't have any real meaning. It is something Joey Kramer (the drummer) wrote on his math books and other things in high school and when he, Steven Tyler, Joe Perry, Brad Whitford and Tom Hamilton, were all looking for a name for their band, he said, "What about Aerosmith??"
They said, "Oh, no, it's a book they made you read in high school. That's too sophisticated." The book was called, ARROWSMITH. Joey says, "No, no. A-E-R-O..." They liked it and that is how Aerosmith got their name".

şi poze din trecut....














marți, 1 iunie 2010

1 iunie!

Prinţul Persiei, o nouă experienţă IMAX

De când am văzut "Alice în ţara minunilor", am decis că "experinţa IMAX" - după cum o cataloghează băiatul care vorbeşte la microfon înainte de începerea filmului şi ne spune să ne închidem telefoanele - merită retrăită.

De data asta am ales "Prince of Persia", dar nu mă întrebaţi de ce. Am căutat anterior pe forumuri, să văd cu ce impresie au rămas cei care l-au vizionat. Majoritatea erau, însă, fani înrăiţi ai jocului cu acelaşi nume, şi nu făceau decât să compare filmul şi jocul. Deci nu eram convinsă că filmul merită văzut. Eu nu aveam cu ce să fac comparaţie, am jucat o versiune antică de "Prince of Persia" când aveam 10-11 ani. So...

Ce cred eu? Filmul merită văzut. Nu îţi stârneşte emoţii foarte puternice, dar te ţine acolo, în acţiune. E captivant, cu alte cuvinte, iar la final te simţi ca şi cum te-ai fi întors din altă lume.

Am avut surpriza să îl văd aseară, la film, şi pe fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, venise cu soţia şi fiul, bănuiesc.

Comparând cele două filme văzute până acum la IMAX, recomand să vă duceţi să le vedeţi acolo pe cele 3D. Efectele sunt spectaculoase, aşa cum am mai scris, iar acţiunea te prinde garantat. "Prince of Persia" e 2 D, aşa că singurul avantaj de a-l vedea la IMAX a fost că totul apare la dimensiuni mult mai mari. 

Acum aştept cu nerăbdare filmul "Sex and the City 2". Dacă vreţi să-mi dăruiţi ceva, că tot se apropie ziua mea :P, seria "Sex and the City" ar fi cadoul ideal. Şi "Sex and the City 1"...Şi Doamne ajută să se facă şi 3-ul, că nu mă satur de gagicile astea niciodata!