Treceți la conținutul principal

Prinţul Persiei, o nouă experienţă IMAX

De când am văzut "Alice în ţara minunilor", am decis că "experinţa IMAX" - după cum o cataloghează băiatul care vorbeşte la microfon înainte de începerea filmului şi ne spune să ne închidem telefoanele - merită retrăită.

De data asta am ales "Prince of Persia", dar nu mă întrebaţi de ce. Am căutat anterior pe forumuri, să văd cu ce impresie au rămas cei care l-au vizionat. Majoritatea erau, însă, fani înrăiţi ai jocului cu acelaşi nume, şi nu făceau decât să compare filmul şi jocul. Deci nu eram convinsă că filmul merită văzut. Eu nu aveam cu ce să fac comparaţie, am jucat o versiune antică de "Prince of Persia" când aveam 10-11 ani. So...

Ce cred eu? Filmul merită văzut. Nu îţi stârneşte emoţii foarte puternice, dar te ţine acolo, în acţiune. E captivant, cu alte cuvinte, iar la final te simţi ca şi cum te-ai fi întors din altă lume.

Am avut surpriza să îl văd aseară, la film, şi pe fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, venise cu soţia şi fiul, bănuiesc.

Comparând cele două filme văzute până acum la IMAX, recomand să vă duceţi să le vedeţi acolo pe cele 3D. Efectele sunt spectaculoase, aşa cum am mai scris, iar acţiunea te prinde garantat. "Prince of Persia" e 2 D, aşa că singurul avantaj de a-l vedea la IMAX a fost că totul apare la dimensiuni mult mai mari. 

Acum aştept cu nerăbdare filmul "Sex and the City 2". Dacă vreţi să-mi dăruiţi ceva, că tot se apropie ziua mea :P, seria "Sex and the City" ar fi cadoul ideal. Şi "Sex and the City 1"...Şi Doamne ajută să se facă şi 3-ul, că nu mă satur de gagicile astea niciodata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai