Abonare la postări!

duminică, 21 februarie 2010

Circul PSD, mai important decât Ursul de Argint

Mi-aş fi dorit să văd un breaking news, o alertă, atunci când Florin Şerban a câştigat marele premiu al juriului la Festivalul de la Berlin. Şi poate aş fi văzut, dacă nu era circul PSD, respectiv congresul care a monopolizat toată săptămâna.

Oare ne vom mai aduce aminte de grimasele lui Geoană sau ale lui Ponta? De faptul că unii şi alţii l-au acuzat pe Victor Ponta că a pus la cale un întreg scenariu pentru a-i însufleţi pe cei 1.000 şi ceva de reprezentanţi ai filialelor PSD veniţi la Romexpo, ca să-l voteze? De renunţarea lui Miron Mitrea la cursa pentru şefia PSD? Sau de ţigăncile care au venit să "scape" PSD de blestemul flăcării violet? De huiduielile adresate lui Vanghelie?

Hmmm, nu prea cred. A fost un congres cu circ şi nu-i de mirare, la o aşa adunare pestriţă.

Dar să revenim la Florin Şerban. Regizorul a câştigat regizorul Marele Premiu al Juriului (Ursul de Argint) şi premiul Alfred Bauer pentru creativitate în film, cu pelicula "Eu, când vreau să fluier, fluier”. Are 35 de ani şi sâmbătă a făcut senzaţie la Berlin.


Filmul are la bază piesa de teatru cu acelaşi nume a Andreei Valean şi se concentrează pe povestea unui tănăr dintr-un penitenciar, care se îndrăgosteşte de o studentă la psihologie şi încearcă să evadeze cu câteva zile înainte de eliberare.



România a fost în atenţia criticilor de la Berlin, cu această ocazie....şi a fost de bine!

Felicitări, Florin Şerban!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Politică de RATB

Acum câteva zile eram într-un autobuz, mă gândeam aşa aiurea, când aud o femei răstindu-se: "Dă-te jos, hai, du-te să te speli". Mă concentrez asupra discuţiei în care, normal, s-au amestecat o groază de interlocutori: "Lasă-l, femeie, ce-ai cu el?" / "E nespălat, împuţit, să coboare" / "Lasă-l, doamnă, dă-te mai încolo, oricum nu se simte niciun miros" / "Du-te, doamnă, şi mergi cu taxiul dacă nu-ţi place în autobuz" / "Nu-mi place să merg cu toţi împuţiţii" etc.

După cum v-aţi dat seama, o femeie se luase de un aurolac, călătorii s-au împărţit, unii de partea femeii, alţii de partea aurolacului.

Faza cea mai tare acum vine: se trezeşte un nene să se bage şi el în seamă...."şi ce dacă e împuţit, doamnă, ce dacă e împuţit. Dar ţigancă împuţită? Cum este posibil ca un preşedinte să vorbească aşa? ţigancă împuţită, auzi la el...păi ăsta-i limbaj de preşedinte??? Păi ăsta trebuie împuşcat, domnule, trebuie împuşcat. Ce, lui îi convine să i se spun chioru'?".

Exact la asta mă gândeam şi eu: de ce nu se ascultă radio în autobuze??? Mai ascultam o muzică, ne mai relaxam şi mai lăsam politica pentru cei ce se pricep.

luni, 15 februarie 2010

Ninge "ca-n poveşti".... de două luni!

Cam atât vine, nu? Două luni! De când n-am mai avut noi o asemenea iarnă....cu atâta zăpadă. Să zicem săru'mâna că deh, e sezonul, aşa mai furi cu folos un weekend la munte, o bulgăreală....dar ce te faci că acum vine martie şi noi nu mai ieşim odată din cod - cod galben, portocaliu! M-a şi distrat o tanti de la Meteo acum câteva zile.....cică astea sunt primele semne de primăvară!

Aşa că aştept primăvara....şi mă chinui să ignor mormanele de zăpadă şi gheaţa de pe trotuare, ninsoarea matinală zilnică, băltoacele în care îmi termin încălţămintea de câte ori traversez strada.

aşa arată strada pe care locuiesc atunci când ninge.











aşa arată drumul spre casă, pe Dealul Negru







Şi atunci? Mai că-mi vine să îmbrăţişez ideea exprimată azi de cineva: "păi cu vremea asta, mai bine mă izolez în casă şi aştept să treacă iarna"!