Abonare la postări!

luni, 26 octombrie 2009

Poveşti de viaţă I

M-am tot gândit ce subiecte să abordez, care să fie cât mai relaxante, mai plăcute şi să ne aducă aminte de momente frumoase din viaţă sau să ne facă să visăm la unele, să lăsăm în urmă, fie şi pentru câteva minute, criza, alegerile, scandalurile ş.a.m.d.

Şi după o frază aşa de lungă, am zis că ar fi drăguţ să vă spun poveşti de viaţă aflate prin călătoriile mele.

Mi-am adus aminte de doi tineri pe care i-am cunoscut la Galaţi. Se iubeau foarte mult şi îşi doreau să se căsătorească. Noi nu înţelegeam cum, în ce fel, în ce chip, în ce mod, de ce???? Noi fiind o echipă care presta pentru un reality mioritic.

Ee era grasă, impunătoare, cu limba cam ascuţită şi autoritară. El era slab, firav, moale. Ea comanda, el executa. Nouă ni s-a părut aşa, un tiran, dar noi o priveam din afară. El îi vedea sufletul.

El rămăsese fără mamă în urmă cu ceva ani. Nu îmi mai amintesc care era faza cu tatăl. Ideea e că familia ei îl "adoptase". Ea avea tot felul de probleme de sănătate, stătuse ceva timp în spital iar el i-a fost alături zi şi noapte.

Cum spuneam, chiar se iubeau. Am văzut clar în ziua când ea a probat rochia de mireasă. Operatorii erau dezgustaţi complet, era dizgraţioasă, îşi alesese o rochie cu corset care...să zicem că nu o avantaja deloc. Când a ieşit de după paravan, îmbrăcată în rochia albă, el a îngenunchiat instant, i-a luat mâna, i-a sărutat-o şi i-a spus că o iubeşte şi că este cea mai frumoasă femeia pe care a văzut-o în viaţa lui, că ochii ei sunt ca două stele.....omul nu mai avea nicio treabă cu noi, era vrăjit. Iar ea se înroşise toată de emoţie.

Cred că mi-au dat lacrimile atunci.

2 comentarii:

  1. Emisiunea parca se numea "Nunta in 48 de ore", nu? Deni, chiar, posteaza mai multe intamplari de la emisiunile unde ai lucrat. Sunt sigura ca avem ce invata si unele poate ne vor face sa zambim macar putin.

    RăspundețiȘtergere
  2. cum le ştii tu pe toate! şi eu mă gândeam la asta, dar e foarte greu să-mi amintesc:)....Oricum, o să scriu ce pot!

    RăspundețiȘtergere