De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta?
Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când...
🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.
🔅...am conștientizat că nu este suficient doar să mă retrag, să mă ascund. Este important și să vorbesc, să transmit un mesaj clar despre ce simt, ce permit și ce mă rănește. Adică, să trasez limite sănătoase pentru a-mi fie mie bine.
🔅...am conștientizat că nu pot evolua într-un mediu toxic. Că, indiferent de beneficii și perspective, eu contez.
Astfel, am reevaluat filtrele.
Vreau să țin aproape, în primul rând, doar oameni care mă văd cu adevărat, mă apreciază pentru cine și cum sunt, mă ascultă, mă consideră utilă și îmi fac bine. Am în vedere ca eu să mă simt în siguranță în preajma acelor persoane.
Nu am așteptări nerealiste. Nu sunt egoistă. Doar mă pun pe mine pe primul loc.
Am fost întrebată: ,,și ce faci cu deșeurile umane, cu cei care nu îți fac bine?".
Niciodată nu i-am văzut pe cei din jur ca pe niște deșeuri, chiar dacă nu mi-au făcut (mereu) bine. Rolul lor a fost ca eu să învăț niște lecții: cum să spun nu, cum să mă prioritizez, cum să am grijă de mine.
Și acum...
...când simt că ceva mă deranjează, bag primul filtru, al propriei rațiuni: de ce nu mă simt confortabil, în siguranță? ce anume mă afectează și de ce? ce pot face? ce pot schimba?
...comunic dacă anumite vorbe/comportamente mi se par nepotrivite și nejustificate
...lucrez la mine, să atenuez impactul pe care îl au asupra mea atitudini ori vorbe pe care le percep ca fiind nepotrivite
...mă distanțez emoțional de persoanele care continuă să mă abordeze nepotrivit, deși le-am comunicat percepția mea
...mă distanțez fizic de persoanele care continuă să mă abordeze nepotrivit, deși le-am comunicat percepția mea
...încerc să nu mai ajung în situații care mă fac să am o stare de neliniște, anxietate, sufocare
Iată și câteva reguli foarte simple pe care le aplic pentru o comunicare sănătoasă, bazată pe respect și empatie:
💚 întreb: ,,cum te simți astăzi?"
💚 transmit: ,,să ai o zi minunată" / ,,să te bucuri de această zi" / ,,să ai motive să zâmbești"
💚 ascult fără să spun ceva; doar ascult
💚 mă bucur pentru reușita cuiva și îi spun: ,,mă bucur pentru tine" / ,,bravo ție!" / ,,te felicit"
💚 empatizez cu cineva care are o problemă și îi spun: ,,îmi pare rău că ți se întâmplă asta" / ,,sunt aici dacă ai nevoie de ceva" / ,,dacă te pot ajuta cumva, spune-mi" / ,,pot să înțeleg că îți este greu"
💚 apreciez și transmit asta: ,,mă bucur că te am" / ,,îți mulțumesc că îmi ești alături" / ,,apreciez ce faci pentru mine"
💚 recunosc că greșesc: ,,îmi pare rău că te-am rănit" / ,,îmi cer scuze, nu asta am vrut să transmit" / ,,îmi pare rău pentru că am zis asta, nu am vrut să te fac să te simți...."
Sunt încântată când am în jur oameni care aplică aceste reguli, la rândul lor. Sunt convinsă că, dacă am fi mai mulți cu o astfel de atitudine, relațiile dintre noi ar fi mai de calitate.
Mi s-a spus: ,,ești prea pretențioasă, lumea nu este așa cum crezi tu" / ,,câți oameni crezi că vorbesc așa, uită-te în jur" / ,,obișnuiește-te și cu lucrurile neplăcute".
Am observat că tendința este să ne complacem în situații / în compania unor oameni care nu ne plac ori nu ne fac bine. Deși acest efort de a lucra cu noi la acceptare l-am putea folosi pentru schimbare.
Am fost în multe situații neplăcute și am acceptat în spațiul meu personal oameni care nu mi-au făcut bine. Nu mi-a folosit la absolut nimic atitudinea de a mă complace. Mi-a fost rău.
Până când am făcut efortul să schimb ceva la mine. Nu m-am mai complăcut. Nu am mai acceptat.
💗 Dincolo de granițe, a început să-mi fie mai bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu