Mult timp am crezut că a face parte dintr-o echipă înseamnă să duci la bun sfârșit sarcinile care îți revin, indiferent că îți sunt date ori ți le asumi. Acum sunt de părere că sarcinile trebuie discutate și împărțite, rediscutate și reîmpărțite.
Recent am văzut un anunț postat online pe FB, în grupul unei comunități. O doamnă căuta un al doilea job pentru soțul său. Dădea detalii de genul ce și-ar dori soțul ca program și atribuții. Nu m-am putut abține să nu mă întreb: de ce nu scrie direct soțul că-și caută job? De ce a delegat-o pe soție să întrebe în locul lui? Alții care au gândit ca mine au și postat, în comentarii. Cineva a răspuns: ,,poate nu are FB". Are, am căutat eu😅
Există tendința de a delega pe cineva să facă ce poți și tu. Practic, pasezi altcuiva ce nu vrei tu să faci. Observ asta la copilul meu, mă deleagă instinctiv pentru că încă nu e responsabilizat. Dar aici intervine rolul meu, să nu fac în locul lui ce poate face singur. Să-l responsabilizez să-și asume sarcini și să le îndeplinească.
Tendința de a pasa altcuiva sarcinile nu se oprește în copilărie. Evoluează odată cu persoana. Devine o practică. Ajungi să pasezi fără să te gândești că încarci persoana/persoanele din jur. Nu te întrebi dacă cineva își dorește să-ți preia din responsabilități. Doar pasezi.
Uneori nici nu comunici, pur și simplu te sustragi. Lași la latitudinea celuilalt/celorlalți din echipă să decidă dacă preiau sau nu ce nu ai făcut tu.
Iar ceilalți nu revin cu feedback, să te responsabilizeze. Preiau, acceptă, dar copleșiți de nemulțumire.
Și uite așa se creează echipele disfuncționale.
La muncă:
Colegul X nu a făcut ce trebuia sau cum trebuia. Se apropie deadlineul, X nu mai este disponibil. Cineva din echipă - Y- decide să preia sarcina, altfel e compromis scopul final. Y salvează situația, deși asta a însemnat să se supraaglomereze+frustrare/nemulțumire față de atitudinea lui X.
În cuplu:
X are o zi extrem de încărcată. Y, mai puțin. X nu cere ajutor, Y nu oferă. Sau X cere ajutor, Y acceptă așa, ca și cum i-ar face lui X o favoare. Poate chiar subliniază acest aspect. X se umple de frustrare, tristețe, se simte abandonat, neajutat, nevăzut, neînțeles.
sau...
X e super busy, Y la fel. X îi cere lui Y să mai facă niște chestii de care nu se mai poate ocupa, din lipsă de timp sau chef. X ar putea reprograma. Ori ar putea să se reorganizeze altfel. Y ar putea spune nu. Dar...X doar pasează, Y acceptă. Scenariul se repetă. Y se încarcă de frustrări, nemulțumiri, până răbufnește. X nu înțelege.
Lipsa comunicării este o mare problemă într-o echipă. La fel ca lipsa asumării responsabilității. La fel ca absența respectului, a grijii pentru coechipier.
Chiar cred că rezultatul își pierde din valoare dacă, la finalul muncii de echipă, unul dintre coechipieri este frustrat, rănit, epuizat, în burnout.
Ce putem face:
💚 dacă îl/o vezi suprasolicitat/ă, întreabă: ,, te pot ajuta?" / ,,fac eu asta" / ,,văd că ești încărcat/ă, eu am timp și mă pot ocupa de..."
💚 oferă-te / preia inițiativa să faci ceva din responsabilitățile comune, recunoștința și facerea de bine au un gust atât de plăcut
💚 evită să lași ceva pe umerii celuilalt, pe ideea că știi că se va ocupa; mai degrabă spune-i: nu am apucat să fac asta, mă ocup mâine
💚 dacă chiar nu ai timp să faci ceva anume, formulează în genul: ,,ai avea timp să...? îți mulțumesc că mă ajuți, mă voi revanșa"; și revanșează-te!
💚 dacă ai lăsat ceva neterminat/nefăcut și ai observat că s-a ocupat altcineva în locul tău, nu o lua ca și cum ți se cuvine, ci: ,,îți mulțumesc că...., eu nu am mai apucat / eu am simțit că nu mai pot / nu mai aveam chef". Și ai grijă să fie o excepție, nu fă din asta o regulă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu