Treceți la conținutul principal

Tehnologia la stat!

După ce domnii de la Metrorex au decis să dubleze tariful abonamentului la metrou, m-am văzut nevoită să renunţ la posibilitatea plimbărilor nelimitate şi să mă mulţumesc cu opţiunea de 62 de călătorii pe lună. "Să zicem trei călătorii pe zi, cinci zile lucrătoare, într-o lună aş consuma....45 de călătorii, mi-ar mai rămâne şi pentru sufletul meu, pentru o plimbare", am calculat eu.

Ei, şi cum o socoteală nu se potriveşte cu cealaltă, serviciul mi-a mâncat mai multe călătorii decât preconizasem. Aşa că am vrut să verific câte mai am, să nu mă trezesc că mă lasă când n-am bani la mine, de exemplu.

Azi dimineaţă m-am dus la un centru din ăsta al RATB, unde se reîncarcă şi se eliberează carduri, că ei pot să-ţi spună câte călătorii mai ai, când îţi expiră, din astea. O rog pe tanti de la un ghişeu să verifice. "Nu pot". "Păi de ce? Trebuie să vă apară acolo,pe calculator, ca la tramvai, nu?". "Dar la metrou nu apare". "Păi şi eu cum ştiu câte călătorii mai am?", insist, în ideea în care cardurile Activ se încarcă şi se verifică  numai de la centrele astea, nu la metrou. "Păi bănuiesc că atunci când n-o să mai puteţi intra la metrou, înseamnă că vi s-au terminat călătoriile", mă luminează tanti.

Să înnebunesc, asta ştiam şi eu!

Ajung la metrou, mă duc la un nene: "Cum văd şi eu câte călătorii mi-au mai rămas, ştiţi, am încărcat cu 62". Nenea: "Păi verificaţi la aparat, ţineţi cardul mai mult acolo şi vă afişează". Mă duc cu cardul, îl apropii de aparatul minune, îmi arată că mai am 40 de călătorii. Wow, super happy, mai am o groază, deja mă ofticam că îmi expiră înainte să le consum, că deh, nu se reportează la luna viitoare. Apoi încep să judec: nu am cum să mai am 40 de călătorii din 62, din moment ce au trecut 20 de zile de când le-am încărcat, iar eu consum minimum 2 călătorii pe zi. Ptiuuu, mi-a dat greşit!

Tot la metrou, altă staţie, mă duc la o tanti: "Cum verific şi eu câte călătorii mai am pe card?". "Nu aveţi cum!", spune tanti. "Păi la RATB mi-au zis să încerc la metrou. Am scanat şi la aparat, dar mi-a afişat greşit", mă plâng eu. "Păi aşa e acum, cu astea noi, nici pe cartelele vechi nu se mai tipăreşte numărul de călătorii rămase, cum era înainte", mai spune tanti.

Concluzia: ori ţin răbojul de călătorii cu metroul, ori o să merg până când o să văd pe aparatul minunat: "nu mai aveţi credit". Pun pariu că asta o să afişeze corect!

Comentarii

  1. Salut!
    Cam naspa situatia, sa astepti sa se termine calatoriile ca sa afli ca nu mai ai nicio calatorie pe card.

    In rest, totul e bine?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.