Eu. Pentru mine

Să te ai doar pentru tine. Măcar preț de câteva ore să nu te mai gândești la ce ai de făcut. Să te rupi de tot ce înseamnă social media. Să pui totul pe silence ca să te poți auzi. Pare ușor de făcut? Nu este. Pare imposibil? Nu este. 

Oricât de mult aș încerca să mă deconectez, monkey mind nu-mi dă pace. E vorba despre acele gânduri care mă bombardează necontenit. Fie au legătură cu ceva ce mi s-a întâmplat și mă frământă, fie cu ceva ce urmează și mă face să mă simt anxioasă.

Rar îmi iese introspecția de care ziceam mai sus. Ar trebui să fiu dispusă să caut liniștea interioară (,,inner peace"). Iau, totuși, pauză de la cotidian. Citesc, merg la muzee, văd un film, scriu pe blog, pun voce pentru un serial animat, pictez sau colorez (pueril, dar relaxează).

Recent, m-am deconectat câteva ore și am mers la Muzeul de Istorie și Cultură a Evreilor din România. Fost templul Unirea Sfântă, acum are doar rolul de muzeu. A fost o experiență foarte interesantă. Mi-am amintit crâmpeie din Vechiul Testament din Biblie, am descoperit ce rol au avut evreii în societatea noastră, am cercetat poze și obiecte cu semnificații aparte, m-am bucurat de liniște și culori. Locul merită descoperit. Și nu am plecat cu mâna goală, ci cu cugetare în care mă regăsesc tot mai mult: 

“Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” - Abraham Joshua Heschel