Treceți la conținutul principal

Viaţa în capitală

Mihaela, şi eu aş vrea să scriu mai des dar, uneori, viaţa în capitală este foarte...restrictivă cu timpul meu liber, ca să zic aşa.

80% din timp sunt conectată la ceea ce vezi la televizor sau citeşti în presă...adică haos:) Aici totul se resimte acut, aş putea spune. Oamenii sunt mai aproape de evenimente şi, implicit, mai afectaţi. Astfel, rişti ca şi în timpul liber să vorbeşti tot despre ceea ce se întâmplă în ţara asta atât de greu încercată şi înfundată în...ce vrei tu.

Am fost patru zile acasa. Dacă te întrebi de ce n-am dat niciun semn este pentru că am fost ocupată....să-mi revin. Bine, două zile am luat-o pe urmele tale, prin spitale, pentru investigaţii de rutină, de care în Bucureşti nu am timp. Aşa că mama mi-a făcut programări pe unde i s-a năzărit şi m-a obligat să vin acasă:) Nu vrei să ştii cum am picat în weekend, parcă m-aş fi hrănit cu somnifere. Şi nu-mi aduc aminte de când n-am mai dormit aşa de liniştită! A fost revelator să observ singură câtă oboseală aveam în mine.

Revenind la capitală, recunosc că nu prea mai am viaţă. 20% îmi ajunge pentru somn, ieşit la suc din când în când şi mers acasă, tot din când în când.

Dar uite, azi am un motiv să sărbătoresc: prima zi de soare după două săptămâni, aproape, de ploi, frig, vânt, nori negri :)

Promit că în weekendul asta o să-mi fac "temele"!

Comentarii

  1. Iti multumesc foarte mult pentru raspuns, mai ales ca acesta a fost sub forma unei postari pe blog. Te cred ca slujba iti ocupa foarte mult timp... dar poate fi groaznic sa nu ai activitate, crede-ma ca stiu ce spun. Eu as vrea sa fiu din nou bussy; am prea mult timp liber la dispozitie in momentul asta, timp pe care as vrea sa-l ocup prin mai multa munca. Acum incerc sa mi-l ocup cu altceva, dar am inceput sa ma plafonez, sa stii.

    Stai linistita, e bine ca te-ai odihnit. Cum au iesit analizele? Sper ca ok.

    Apropo, sper ca tu nu ai patit ceva asemanator mie prin spital. Sau ai strans si tu material pentru o postare pe blog? :))

    Azi a fost chiar frumos afara, ca si asa zilele trecute m-a prins ploaia prin centru si vantul mi-a stricat umbrela; ploaia m-a facut leoarca pana sa iau un taxi. Si uite asa am racit eu si acum ma rog sa-mi treaca tusea asta mai repede, ca mi-e groaza de medici. Multa sanatate!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. ştiu cum e fără job, eu am stat pe tuşă trei luni şi am zis că mor. sper să reuşeşti să-ţi foloseşti diplomele de care scriai tu...şi o să reuşeşti, că eşti fată deşteaptă, oraşul e de vină! Nu, nu am păţit nimic spectaculos în spital, am fost şi pe la clinici, deci am rezolvat mai repede, dar nu am luat încă rezultatele (mă rog, mama nu le-a luat).

    în altă ordine de idei, vremea e super, sper să rămână aşa mai mult timp.

    pup

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai