Mihaela, şi eu aş vrea să scriu mai des dar, uneori, viaţa în capitală este foarte...restrictivă cu timpul meu liber, ca să zic aşa.
80% din timp sunt conectată la ceea ce vezi la televizor sau citeşti în presă...adică haos:) Aici totul se resimte acut, aş putea spune. Oamenii sunt mai aproape de evenimente şi, implicit, mai afectaţi. Astfel, rişti ca şi în timpul liber să vorbeşti tot despre ceea ce se întâmplă în ţara asta atât de greu încercată şi înfundată în...ce vrei tu.
Am fost patru zile acasa. Dacă te întrebi de ce n-am dat niciun semn este pentru că am fost ocupată....să-mi revin. Bine, două zile am luat-o pe urmele tale, prin spitale, pentru investigaţii de rutină, de care în Bucureşti nu am timp. Aşa că mama mi-a făcut programări pe unde i s-a năzărit şi m-a obligat să vin acasă:) Nu vrei să ştii cum am picat în weekend, parcă m-aş fi hrănit cu somnifere. Şi nu-mi aduc aminte de când n-am mai dormit aşa de liniştită! A fost revelator să observ singură câtă oboseală aveam în mine.
Revenind la capitală, recunosc că nu prea mai am viaţă. 20% îmi ajunge pentru somn, ieşit la suc din când în când şi mers acasă, tot din când în când.
Dar uite, azi am un motiv să sărbătoresc: prima zi de soare după două săptămâni, aproape, de ploi, frig, vânt, nori negri :)
Promit că în weekendul asta o să-mi fac "temele"!
80% din timp sunt conectată la ceea ce vezi la televizor sau citeşti în presă...adică haos:) Aici totul se resimte acut, aş putea spune. Oamenii sunt mai aproape de evenimente şi, implicit, mai afectaţi. Astfel, rişti ca şi în timpul liber să vorbeşti tot despre ceea ce se întâmplă în ţara asta atât de greu încercată şi înfundată în...ce vrei tu.
Am fost patru zile acasa. Dacă te întrebi de ce n-am dat niciun semn este pentru că am fost ocupată....să-mi revin. Bine, două zile am luat-o pe urmele tale, prin spitale, pentru investigaţii de rutină, de care în Bucureşti nu am timp. Aşa că mama mi-a făcut programări pe unde i s-a năzărit şi m-a obligat să vin acasă:) Nu vrei să ştii cum am picat în weekend, parcă m-aş fi hrănit cu somnifere. Şi nu-mi aduc aminte de când n-am mai dormit aşa de liniştită! A fost revelator să observ singură câtă oboseală aveam în mine.
Revenind la capitală, recunosc că nu prea mai am viaţă. 20% îmi ajunge pentru somn, ieşit la suc din când în când şi mers acasă, tot din când în când.
Dar uite, azi am un motiv să sărbătoresc: prima zi de soare după două săptămâni, aproape, de ploi, frig, vânt, nori negri :)
Promit că în weekendul asta o să-mi fac "temele"!
Iti multumesc foarte mult pentru raspuns, mai ales ca acesta a fost sub forma unei postari pe blog. Te cred ca slujba iti ocupa foarte mult timp... dar poate fi groaznic sa nu ai activitate, crede-ma ca stiu ce spun. Eu as vrea sa fiu din nou bussy; am prea mult timp liber la dispozitie in momentul asta, timp pe care as vrea sa-l ocup prin mai multa munca. Acum incerc sa mi-l ocup cu altceva, dar am inceput sa ma plafonez, sa stii.
RăspundețiȘtergereStai linistita, e bine ca te-ai odihnit. Cum au iesit analizele? Sper ca ok.
Apropo, sper ca tu nu ai patit ceva asemanator mie prin spital. Sau ai strans si tu material pentru o postare pe blog? :))
Azi a fost chiar frumos afara, ca si asa zilele trecute m-a prins ploaia prin centru si vantul mi-a stricat umbrela; ploaia m-a facut leoarca pana sa iau un taxi. Si uite asa am racit eu si acum ma rog sa-mi treaca tusea asta mai repede, ca mi-e groaza de medici. Multa sanatate!
Te pup!
ştiu cum e fără job, eu am stat pe tuşă trei luni şi am zis că mor. sper să reuşeşti să-ţi foloseşti diplomele de care scriai tu...şi o să reuşeşti, că eşti fată deşteaptă, oraşul e de vină! Nu, nu am păţit nimic spectaculos în spital, am fost şi pe la clinici, deci am rezolvat mai repede, dar nu am luat încă rezultatele (mă rog, mama nu le-a luat).
RăspundețiȘtergereîn altă ordine de idei, vremea e super, sper să rămână aşa mai mult timp.
pup