Treceți la conținutul principal

Din viaţă :) III (fără tocuri la muncă)


Credeţi că numai la Columbeni, Zăvoreni şi Boci se întâmplă chestii? La mine şi mai multe!

Acum vreo săptămână bântuiam prin blog, prin gmail, am ajuns la picasa şi...am reuşit să-mi şterg toate pozele din blog. Am zis că nu-i adevărat, am încercat toate opţiunile din calculator şi internet, nimic nu mi-a mai adus pozele înapoi :( Aşa a început operaţiunea "muncă de chinez bătrân". Mi-am amintit de câteva, le-am fixat, dar mă aşteaptă atâtea şi atâtea şi atâtea postări de (re)ilustrat.... :)

Mi-am făcut şi eu planuri cu primăvara...nu mi-au ieşit. Cât am lucrat, a fost soare şi frumos afară. Cât am fost liberă, am avut un cer negru cu ploi multe şi concurs de fulgere şi tunete. Şi nici măcar nu m-am simţit ca în "mica Veneţie" = bucureştiul plin de apă.

Într-o seară m-am aventurat la munca pe tocuri. Taman atunci s-a urcat unul pe o clădire. A trebuit să merg şi să-mi fac treaba până s-a dat jos. Trei ore de stat în picioare, a fost de vis. De atunci am revenit la bocanci.

În weekend, vecinii mei au dat iar sonorul la maxim. De obicei aşa ascultă ştirile, emisiunile...Surpriză, de data asta era o melodie foarte faină. Am avut, totuşi, un feeling şi am început să zapez. Am ajuns la Pro Tv. Normal, rula "Dansez pentru tine" şi asta era melodia aleasă de una dintre echipe. Cum de m-am gândit la altceva???

Bomboana de pe tort. În seara asta am nimerit să mă uit la un film pe TVR1. Şi am făcut bine, mi-a plăcut mult. Filmul este italian, din 2008, se numeşte "Scusa ma ti chiama amore" ( Iartă-mă, dacă-ţi spun, te iubesc!). Faza e că în filmul ăsta, acţiunea porneşte de la o fază la care eu, una, visam când eram puştoaică! Un tip bun (cum altfel, doar e italian) de vreo 37 de ani dă cu maşina (uşor, nu vă imaginaţi altceva) peste o tipă de 17 ani. Cam aşa începe povestea. Oare nu visam toate la un tip mişto, cu bani, carieră şi, binînţeles, mai matur decât puştanii de vârsta noastră? Mă rog, tipul se dovedeşte, la un moment dat, a fi un idiot - so true! Apoi revine pe calea cea bună - so not true!
Etichete:

Comentarii

  1. ionut12 mai 2011 la 13:58

    ma numesc Rocco, am 37 de ani, sunt italiano, par pe piept, cont in banca, cont in alta banca, masina sport alfa romeo.
    caut pustoaica de 17 ani 11 luni si 364 zile, ca sa dau peste ea(usor, cum altfel). numai cu fotografie, carte service si aiba kilometri REALI.
    hihi

    RăspundețiȘtergere
  2. Denisa Soare12 mai 2011 la 22:49

    :)) numai o pustoaica??? sunt atatea care indeplinesc cerintele de mai sus!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...
4 comentarii
Citiți mai multe

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...
6 comentarii
Citiți mai multe

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...
10 comentarii
Citiți mai multe