Treceți la conținutul principal

Daca nu s-ar fi intamplat.....

Fiecare a spus macar o data: "daca nu as fi facut asta/nu as fi mers acolo/nu as fi ales asa, cine stie ce s-ar fi intamplat". Efectul de domino al coincidentelor este, uluitor, spun eu. Chiar ieri am experimentat din nou ce inseamna sa ai "noroc chior", sa fii "victima" hazardului sau, de ce nu, sa simti ca "cineva, acolo sus, te iubeste".

PARTEA I: Hello, maine lucrezi!

Tot asteptam o zi libera, sa-mi vad de planurile mele, sa ies din Bucuresti, sa caut cai verzi pe pereti! Si acea zi a fost ieri, miercuri. Sau cel putin asa credeam :) Asa ca marti seara nu am avut niciun stres sa ies, nu am cautat subiecte pentru a doua zi, nimic! Pe la 22.00 ma suna o colega, avea nevoie de ceva si m-a facut sa deschid mail-ul. Soc si groaza, figuram in sumar ca lucrez miercuri! Am sunat-o pe sefa'mea, ca eu sunt libera, ca nu am ce cauta la munca. "Sorry, cred ca te-ai luat dupa programul vechi, dar stii ca eu l-am refacut si vi l-am trimis pe mail. Stii, nu?". Nuuuu, ca nu mai citisem mail-ul de munca :D. Si na, a trebuit sa ma resetez pentru miercuri, de la "free" la "busy". Si acum, analiza: daca nu ma suna colega, nu ma uitam in mail, nu vedeam ca lucrez, imi vedeam de planuri, plecam din Bucuresti si....nici nu vreau sa ma gandesc cum iesea cand ma sunau sa ma prezint de urgenta sa dau un direct:))

PARTEA II: Aloooo, lasati-mi masina!

Tot ieri, alta lectie de domino. Stabilisem sa merg cu al meu prin magazine, dupa ce ies de la munca. Numai ca s-a intamplat sa termin mai tarziu, au fost si probleme cu transportul in comun, iar magazinele inchideau pe la 21.00. I-am propus sa ne vedem pe drum, ca pierdeam timpul pana ajungeam acasa. Oki. Apoi il sun ca nu, nu mai are rost, case facuse aproape 20.00. Oki. Apoi il sun iar, hai ca nu mai merem acolo, mergem in alta parte, unde se inchide mai tarziu. Chiar nu aveam chef sa merg direct acasa! Si cand ne-am intalnit, mi-a multumit pentru decizia finala. Si iata de ce: dupa discutia finala, ca totusi iesim, a coborat la masina. In acelasi timp cu el, si vecinul de vizavi: "salut vecine, salut vecine!". Al meu se indreapta spre parcarea din spatele blocului, vecinul la fel. Cand ajung acolo, masina noastra blocata de alta masina si langa...politia din sector!

al meu: Ce s-a intamplat?
politistul: Pai ati parcat pe locul altcuiva.
al meu: Pai nu stiam, nu am vazut niciun numar trecut.
vecinul: A ta e masina???
al meu: Pai da. Tu m-ai blocat????
vecinul: Pai da. Dar n-ai lasat si tu un  numar de telefon, ca te sunam si rezolvam. asa, am chemat politia.

Se face schimbul de politeturi, politistii isi dau seama ca nu mai are rost sa-i cheme pe aia sa ne ridice masina (ca de aia venisera!!!!) si...cam asta e tot. Asadar: nu decideam sa mergem pe undeva, al meu nu cobora din casa, nu se intalnea cu vecinu', politistii ne ridicau masina si acum ne-am fi plans in pumni dupa ce ne-am fi golit buzunarele ca sa ne recuperam bunul mobil!

Ce ziceti?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...