Dragoste si zambet

Bucureştenii....cei mai sănătoşi români!!! Când am auzit azi ştirea la tv, m-a pufnit râsul...cum este posibil??? Se spune că totul e demonstrat printr-o analiză medicală realizată de Centrul de Calcul al Ministerului Sănătăţii, în opt regiuni ale ţării. Ei bine, potrivit acestei analize, în oraşele din centrul ţării sunt cei mai mulţi bolnavi. Braşovul are cei mai mulţi bolnavi de cancer, culmea, din cauza poluării industriale. La fel se întâmplă în nord- vestul ţării, arată analiza. Moldova.....cele mai multe cazuri de infecţii ale sângelui, boli endocrine şi boli ale aparatului digestiv din cauză că oamenii mănâncă grăsimi şi beau mult. Banatul....cele mai însemnate cazuri de boli ale oaselor şi articulaţiilor. Ei, şi analiza arată, în sfârşit, că cele mai puţine îmbolnăviri se înregistrează în Bucureşti. Sincer, îmi vine greu să cred. Nu de alta, dar în fiecare zi simt cât de greu "cântăreşte" aerul aici. După o zi de umblat pe străzile Bucureştiului, mă simt greoaie, f...

Când vreau să zâmbesc, închid ochii, inspir adânc şi mă gândesc la "căsuţa vulpii". Era o căsuţa din cărămizi, cu două cămeruţe, acoperiş de şindrilă, care era zugrăvită, pe exterior, jumate cu var albastru, jumate cu var portocaliu. Eu îi spuneam căsuţa vulpii, vulpe de care voi povesti mai jos! Până una alta, în căsuţa asta mi-am petrecut o parte din fiecare vacanţă de vară, când eram copil. Într-o cameră dormeam, în alta gustam cea mai bună mâncare, făcută de mamaie. Nu pot să uit dimineaţile în care mă trezeam cu ciripit de păsărele, cu soarele ieşit de mult în spatele draperiilor care mă fereau de lumină şi cu un delicios miros de ouă ochiuri. Mă duceam la geam şi trăgeam în piept mirosul dulce al trandafirilor....aveam o groază de tufe chiar în faţă. Apoi mergem în bucătărie, îi spuneam "săru'mâna" bunicii care aranja masa şi care mă trimitea să mă spăl pe ochi. Îl chemam şi pe tataie la masă şi mancam cele mai bune ouă ochiuri, cel mai bun ceai sau cacao...

În seara asta monitorizam plictisită pe cineva la un post de televiziune şi aşteptam cu nerăbdare ora 21.00. Asta fac cam de o lună, în fiecare zi, de luni până vineri....aştept ora 21.00, ca să văd "The New Adventures of Old Christine" ( Aceeaşi Christine, alte aventuri) ! Un serial de comedie foarte tare, cu Julia Louis-Dreyfus, fosta Elaine din "Seinfeld". Cum spuneam, în fiecare seară am încercat să nu lipsesc la ora 21.00 din faţa televizorului. În sfârşit găsisem un serial comic pe care să-l pot strecura în programul meu destul de încărcat. Iar dacă îl ratam seara, puteam să-l văd dimineaţa în reluare, mai "ciupeam" din timpul pentru muncă! Numai că, în seara asta, mi-am luat o super ţeapă când, zapând fericită pe Procinema, am descoperit că nu mai e Christine. Nu mai era serialul de care m-am ataşat, era altul, tot comedie. Am căutat impacientată în programul TV, am descoperit cu stupoare că mi l-au reprogramat: luni la 16.30, marţi la 15:45, miercu...

Eu şi mobilul de serviciu....nedespărţiţi 24 de ore din 24. Interacţionăm dimineaţa devreme, pe la 7.00-7.30.....De multe ori îl caut pe sub pat, umblu la alarmă şi mă trezesc peste o oră....eu deasupra!!!! (sigur că nu îmi mai aduc aminte cum am ajuns acolo) Începe pregătirea pentru ieşit pe teren. Mobilul, după mine...când mă îmbrac, când mă machiez, la duş, la WC! M-am obişnuit să folosesc o singură mână în timpul pregătirii, cealaltă e obişnuită să jongleze între butonul verde şi cel roşu sau să alerge pe toate tastele pentru sms-uri! Ieşim pe teren, într-un final. Rar are privilegiul să stea în rucsac, de obicei e nelipsit din buzunarul blugilor, ca să fiu pe fază la primul ţârâit, la prima vibrare... Începe călătoria cu metrou, tramvai, troleu, ce s-o nimeri. Mobilul sună ca la nebuni, vibrează, eu vorbesc într-una, trec orele, urechile se încălzesc pe rând, încep durerile de cap, bateria nu mă lasă! Îmi mai face figuri, săracu, pierde semnalul, se închide brusc, atunci îmi cade ...

Am fost şi eu la concert, mai mult de curiozitate. M-am decis în ultima zi, aşa că am avut de ales între gazon B şi GOLD, adică între 120 RON şi 600 sau 800 RON. Din mai multe raţiuni lesne de înţeles, am ales prima variantă! Sinceră să fiu, acum am un singur regret. Că nu m-am trezit mai din timp, să fi dat un bănuţ în plus şi să pot spune şi eu, ca alţii, "wow, a fost super show". Mi-a plăcut foarte mult Paul Oakenfold, a fost aşa, pe sufletul meu. Am apreciat mai puţin pauza de aproape 1 oră până să vină Madonna pe scenă, că a trebuit să ascult comentariile celor din jur, care nu înţelegeau ca show-ul Madonnei era programat la ora 22.00. Şi, într-adevăr, Madonna a apărut la ora 22.00. Recunosc, nu am văzut mare lucru, că nu am avut cum. Când mai reuşeam să văd ceva, stând pe vârfuri, oamenii pe scenă îmi apăreau cât un deget - exemplu de vizibilitate. Aşa că am stat cu ochii pe ecrane, şi alea mici, dar ce să-i faci. Şi mi-a plăcut mult cum s-a auzit, mi-a plăcut sincroniz...

"Fiţi un călător corect! Înainte de a urca în mijlocul de transport în comun, asiguraţi-vă că aveţi un titlu de călătorie valabil!Respectând regulile de călătorie, vă respectaţi atât pe dumneavoastră, cât şi pe ceilalţi călători". Cam aşa sună una din campaniile RATB. Nimic mai neadevărat! Dacă nu ai şansa să prinzi un troleu dotat cu aer condiţionat, pe traseul Romană-Dorobanţi, pe unde sunt oameni mai curăţei....zici că n-ai avut noroc în viaţă. Eu, una, 7 zile pe săptămână mă lovesc în tramvaiul 32, care mă duce şi mă aduce din Rahova (ihm!!!), de oameni nebuni (la propriu, cu dungă roşie în buletin), nespălaţi, beţivi, hoţi. Eu sunt corectă, îmi plătesc abonamentul. Şi ce primesc în schimb??? Sunt eu respectată cumva? Mai acumulez şi frustrări când văd că mai urcă controlorii ăştia de la RATB şi se duc tot la ăia cuminţei şi curăţei să-i verifice. De vagabonzi, ţigani, beţivi nu se apropie! Păi asta-i discriminare! Apropo de controlorii păcii, am auzit două povestioare r...

....Când m-am îndrăgostit, a fost pe la 6 ani, de un băiat de la cămin. Îmi aduc aminte numele și prenumele (!), dar și faptul că îi cam dedicam serenade! Mai exact, învățasem versurile șlagărului (cred că așa se cheamă) "Iubite" cântat de Angela Similea - minunat cântec -, exersasem cu alte fetițe de la cămin și cântam toate când treceam prin fața lui! A trebuit să-mi ascund sentimentele după ce niște fetițe foaaarte rele mi-au înscenat o chestie pe care n-am uitat-o nici azi: i-au pus în cutia poștală flori și un bilet de amour, chipurile scris de mine (ce înseamnă să-ți înveți copilul să scrie devreme), de a venit maică'sa la cămin să discute cu educatoarea. ....Când am fost la mare se întâmpla pe la 2 ani! Eram cu mami, tati și mamaie...din câte am văzut în poze. Și de atunci, în fiecare an, am văzut marea, de m-am ales cu o dependență de care nu am scăpat nici astăzi! ....Când am mestecat prima dată gumă era pe la 5-6 ani. Mi-o cumpărau bunicii mei, o puneau pe perva...