LA MULŢI ANI!

Dorinţa pentru 2010:

Îmi doresc să fim sănătoşi, să găsim ceea ce căutăm şi, poate, nu am găsit încă, să avem un an mult mai liniştit, mai profitabil şi...să fim fericiţi, să trăim în armonie cu cei din jur.

La mulţi ani!

Străinul fraierit de sărbători!

Eram într-un magazin în mall, acum câteva seri, cumpăram un cadou pentru o prietenă. În faţa mea, la casă, o cucoană îmblănită, cu fiică'sa şi iubitul acesteia, bănuiesc. Cucoana umpluse câteva pungi cu haine, se pregătea să le plătească cu cardul. Vânzătoarea ia cardul, îl trece prin aparat şi-i comunică, vizibil iritată: "Cardul dumneavostră este expirat". "Cum???", se miră cucoana, "nu poate fi expirat". "Ba da!". "Dar am bani pe el, nu pot plăti?!!!", continuă cucoana, candidă toată. Vânzătoarea îi explică, logic, că degeaba are bani pe card, dacă este expirat nu poate fi folosit. "Hmmm, şi când a expirat???", se miră cucoana. "În noimebrie", îi spune vânzătoarea.

Offf, sărăcuţa, umbla cu cardul expirat de o lună şi ea habar n-avea. Prietenul fetei înţelege că ceva e în neregulă şi întreabă, în engleză, care-i faza. Prietena îi spune că mamiţa ei are cardul expirat şi nu poate plăti toate acele haine. Cucoana îl roagă, la fel de logic, să le ajute. Omul îi spune că n-are cash la el. "Nu-i nimic, mergem să scoatem", se înveseleşte cucoana. Omul îi spune că pe card n-are decât valută. Cucoana nu se lasă: "Nu-i nimic, găsim noi o bancă unde să scoţi banii şi să-i schimbi!". Nu ştiu cum s-o fi rezolvat problema, dar sunt sigură că băiatul nu le-a lăsat la greu!


În rest......a trecut Crăciunul frumos, cu vizite, cadouri, chefuri, ne adunăm puterile şi ne pregătim de Revelion, care va fi şi mai şi!

Vremea lui Cupidon

Unii ar spune că timpul lui Cupidon e prin februarie, de Valentine; sau că nu contează vremea, ci sentimentele oamenilor..."their luv wishes"; sau că micuţul Cup e complet inutil :))

Eu cred că sarbătorile de iarnă sunt momentul perfect pentru Cupidon. Nu zic, primăvara renaşte natura, tropăie hormoneii ca după hibernare (!), vara e al naibii de romantic la mare, la soare, toamna puteţi culege recolta împreună :))...dar iarna are ceva aparte.

Păi ar fi Crăciunul, o dată. S-o petrece el în familie, cu părinţi, fraţi, bunici, pet-uri etc, dar parcă e altceva să ai un iubit/o iubită....primeşti mai multe cadouri, mai multă afecţiune....mda.

Şi ar mai fi Revelionul. Aici se schimbă treaba.....dacă de Crăciun mai merge, că nu eşti întrebat de prea multe ori "şi? nu ţi-ai găsit pe nimeni? tot singur/singură?" , de Revelion trebuie să rezişti eroic când, în jurul tău, iubăreţi mai vechi, mai noi, jubilează că deh, trec împreună în noul an!

Eee, de aceea Cupidon e noroc chior de sărbători! Eşti singur/ă? Dai pe brânci să faci şi tu cuplu de Revelion, că aşa dă bine, ai cu cine să te pupi sub vâsc, cu cine să faci piruete pe ringul de dans....Nu mai spun că, vorba aceea, cu cine te pupi la ora 00.00, acela ţi-i tovarăşul de joacă în noul an! Eşti cuplat dar nefericit? Tot acum e momentul să scapi de relaţia incomodă; dacă faci revizia şi ieşi pe minus, te cuplezi cu unul din cei singuri şi.....nu uita să te pupi cu el la ora 00.00! Eşti cuplat şi fericit? Cupidon e inutil în acest caz, dar stă pe aproape:))

Lăsând gluma la o parte, suntem mai sensibili şi mai vulnerabili de sărbători. E perioada când iertăm, dăruim, dăm uitării tot ce ne-a necăjit şi ne punem speranţe noi. Şi vrem să facem toate acestea având pe cineva alături.

Hai la shopping în New York !!!!

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!!

La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ.
La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului:

- Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ!

- Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior.

- Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor.

- Nu te poţi întoarce la etajul inferior!

O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie.
La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!"
Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!"
Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă, iubesc copiii şi sunt extrem de frumoşi!". "Wow" îşi spune femeia, însă hotărăşte să meargă la etajul următor.
La etajul al patrulea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt frumoşi de înnebuneşti şi ajută şi la treburile din casă!". "Incredibil!", exclamă femeia, "cu greu pot rezista!", însă decide să meargă la etajul următor.
La etajul cinci, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt frumoşi de înnebuneşti şi ajută şi la treburile din casă şi sunt extrem de romantici!"

Femeia este tentată să rămână şi să aleagă un bărbat, însă până la urmă decide să urce la ultimul nivel. La etajul şase se află următorul afiş: "Eşti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt bărbaţi, acest etaj există numai pentru a demonstra că este imposibil să satisfaci o femeie..."

Mulţumim pentru că aţi ales să vizitaţi magazinul nostru!

Vis a vis de acest magazin, s-a deschis unul asemănător, de unde bărbaţii îşi pot cumpăra o nevastă.

La primul etaj sunt femei care sunt înnebunite după sex.

La etajul doi sunt femei care sunt înnebunite după sex şi nu te bat la cap.

Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodată vizitate de bărbaţi!

Happy Shopping everyone!

Thank God it's Christmas!

Aşa spuneau cei de la Queen şi aşa o să spunem şi noi, cât mai curând! Eu deja am început : "mulţumesc lui Dumnezeu că vine Crăciunul" şi continuarea ar fi...."ca să ne mai tragem sufletul, să uităm puţin de tot ce ne necăjeşte şi să mai şi zâmbim".

De vreo două zile am o poftă de zăpadă şi de colinde, de nu mai pot! Am înţeles de la meteorologi că va ninge cât mai curând, deci asta s-a rezolvat! De altfel, ieri am văzut primii fulgi.....anemici, ce-i drept, dar aşa sunt primii!
Colinde.....trăiască Radio-ul lui Moş Crăciun  - are un playlist excepţional, uiţi de toate, te trezeşti cântând în timp ce munceşti, faci curat, găteşti sau visezi cu ochii deschişi!

Poate că tendinţa este să spui: "Ce Crăciun??? pe vremurile astea îţi mai arde de ceva? e criză, n-am bani, sunt vai de capul meu". Greşit! Necazuri, probleme, neîmpliniri vor fi mereu, nu toţi avem şansa unei vieţi mai mult decât decente! Dar nimeni nu ne poate lua magia Crăciunului petrecut cu familia, cu prietenii, mai ales în copilărie.

Şi chiar era magic....tremuram în fiecare Ajun, aşteptându-l pe Moş. Luminile se stingeau în casă, rămâneau aprinse doar cele din brad, iar colindele abia se auzeau pe fundal, când venea Moş Crăciun. Şi mă punea să-i spun o poezie, un colind, ce ştiam eu...şi apoi scotea cele mai frumoase cadouri din sac şi pleca.....iar eu rămâneam tremurând, într-un fel de transă....şi când mă dezmeticeam, fugeam la geam, să-i văd sania...."prea târziu, a plecat", îmi spuneau ai mei, de fiecare dată. Ăsta era regretul meu, an de an....că nu-i vedeam sania trasă de reni. Şi urma maratonul celor trei zile de Crăciun, în care ne colindam rudele, prietenii şi mâncam pe săturate sarmale, piftii şi cozonac...şi primeam o muţime de cadouri, normal!

Acum nu mai tremur, am crescut şi eu! Dar magia rămâne, undeva, în suflet. Şi reuniunile în familie, chiar dacă nu mai sunt aşa numeroase ca în trecut, tot se întâmplă. Şi tot găsesc cadouri sub brad, în dimineaţa Crăciunului, chiar dacă nu-l mai văd pe Moş.

Aşadar, să dăm o şansă Crăciunului să ne scoată din starea de "vai de capul meu", pe care oricum o vom avea şi în 2010! Cu ce să începem......cu o povestioară din copilărie? sau cu un colind? o cană cu ciocolată caldă sau vin fiert cu scorţişoară?

 

Vă recomand un cadou pufos!

Am promis cuiva, în urmă cu câteva luni, că voi scrie despre "Robi", o asociaţie de protecţie a animalelor, dar n-am găsit momentul potrivit. Ori luna moşilor este perioada perfectă pentru a vă gândi la un căţeluş sau o pisicuţă pentru voi, pentru cineva drag...

Multe animăluţe de acolo au poveşti foarte triste, norocul lor a fost că le-au găsit oameni care le iubesc şi au grijă de ele. Dar e nevoie de mai mult decât atât, mai ales că oamenii aceia scot bani din buzunarul propriu pentru a avea grijă de ele.

"In locuinte, curti, santiere etc., multe dintre animale au fost lasate sa se inmulteasca si mai apoi puii acestora au ajuns abandonati prin parcuri, pe strazi, printre blocuri etc. De altfel, animale de toate varstele si rasele au fost si sunt abandonate doar pentru ca sunt suferinde sau pentru ca proprietarii s-au plictisit de ele. Asa cum nu putem trece nepasatori pe langa un animal aflat in suferinta, tot asa nu putem ignora acest abandon nestavilit de nicio lege, din proprietate privata pe domeniul public. Acordam acestei situatii o atentie deosebita, convinsi fiind ca prin controlul inmultirii animalelor de companie - caini si pisici - se va diminua aparitia de noi animale fara stapan si astfel numarul celor omorate la ecarisaj sau prin alte metode barbare va scadea vertiginos". - cam aşa început.... www.4animals.ro

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea!

Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu. Tipa mi-a explicat, însă, că sigur erau de la soţul ei, care e un romantic. Normal, eu eram pe spate. Imediat a sunat-o el, să vadă dacă îi plac florile. Eu tot aveam o problemă: cum au ajuns florile în Sighet??? zău că eram izolaţi pe acolo.

Păpuşica m-a lămurit, după ce a vorbit cu soţul ei, că acesta plecase cu afaceri în Monaco, dar îşi lăsase şoferul în România, care trebuia să-l urmeze în câteva zile. Aşa că el şi-a pus şoferul să treacă pe la motelul pierdut prin munţi şi să-i aducă soţiei trandafiri roşii!

Hmmm....cum vă sună?

Un Valentine "distrus"!

Acum, că exit-poll-urile îl dau câştigător pe Geoană, mi-a venit ideea să scriu despre lucruri mult mai funny şi mai reale.

Aşadar, se întâmpla în 2001, eram în primul an de facultate. Stăteam în cămin, ca toată lumea şi eram vecină, pe modul, cu două nebune care trăiau o veritabilă "dragoste cu năbădăi"! Cât era ziua de lungă şi, de multe ori, noaptea, fiecare se certa, se alerga, se bătea sau se iubea cu prietenul. Erau incredibili, de multe ori auzeam numai bufnituri în perete, nu prea ştiai cum s-o iei!

Vine Valentine's Day... eu eram cu colegele de cameră într-un complex comercial, ca să-i zic aşa, când dăm cu ochii de unul dintre băieţi....abătut, căuta cadoul potrivit pentru iubita lui deosebită! Ne spune el că s-a gândit la un inel (fără nicio semnificaţie), îi urăm baftă! şi ne continuăm plimbarea. Peste vreo două ore, ne-am întors în cămin.

Pe hol, asta care trebuia să primească inelul urla, plângea, îşi smulgea părul din cap. "Numai atât merit eu, asta însemn eu pentru el? Nenorocituuuul!" - urla ea şi se perpelea. Ne-am apropiat aşa, cam cu frică de ea, să aflăm ce s-a întâmplat!. "Uite!", şi ne arată un inel modest, "uite ce am primit eu, atât merit eu, nemernicuuul", ne spune fata, printre sughiţuri. "Şi ţi-a mai dat ceva?", întrebăm noi. "Nişte trandafiri amărâţi, i-am aruncat", continuă urlătoarea.

Şocate, intrăm în modul, unde dăm cu ochii de nişte trandafiraşi micuţi, roz, aruncaţi la gunoi şi.....de cealaltă nebună, care de asemenea plângea în hohote, în timp ce smulgea dantela albă de pe marginea unei inimioare de pluş roşie! O întrebăm şi pe asta ce s-a întâmplat, era mai terminată, al ei nu reuşise să-i dea decât acea inimioară, pe care ea o considera detestabilă.

Am intrat în camera noastră şi ne-am pus pe râs......câtă demenţă!

Şi mă întreb eu: contează intenţia sau gestul sau valoarea sau...?