Treceți la conținutul principal

Vă recomand un cadou pufos!



Am promis cuiva, în urmă cu câteva luni, că voi scrie despre "Robi", o asociaţie de protecţie a animalelor, dar n-am găsit momentul potrivit. Ori luna moşilor este perioada perfectă pentru a vă gândi la un căţeluş sau o pisicuţă pentru voi, pentru cineva drag...

Multe animăluţe de acolo au poveşti foarte triste, norocul lor a fost că le-au găsit oameni care le iubesc şi au grijă de ele. Dar e nevoie de mai mult decât atât, mai ales că oamenii aceia scot bani din buzunarul propriu pentru a avea grijă de ele.

"In locuinte, curti, santiere etc., multe dintre animale au fost lasate sa se inmulteasca si mai apoi puii acestora au ajuns abandonati prin parcuri, pe strazi, printre blocuri etc. De altfel, animale de toate varstele si rasele au fost si sunt abandonate doar pentru ca sunt suferinde sau pentru ca proprietarii s-au plictisit de ele. Asa cum nu putem trece nepasatori pe langa un animal aflat in suferinta, tot asa nu putem ignora acest abandon nestavilit de nicio lege, din proprietate privata pe domeniul public. Acordam acestei situatii o atentie deosebita, convinsi fiind ca prin controlul inmultirii animalelor de companie - caini si pisici - se va diminua aparitia de noi animale fara stapan si astfel numarul celor omorate la ecarisaj sau prin alte metode barbare va scadea vertiginos". - cam aşa început.... www.4animals.ro

Comentarii

  1. Denisa, sper ca imi vei da acordul scris ca pot sa scriu o postare despre acest site www.4animals.ro pe blogul meu, in felul acesta beneficiind de mai multa reclama. Pot?

    RăspundețiȘtergere
  2. superb blogul, imi place tare mult! nota 10*!

    RăspundețiȘtergere
  3. mulţumesc! arată mult mai bine, nu?! m-am simţit inspirată într-o noapte, am tot căutat pe net şi, până la urmă, am găsit acest template!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai