Abonare la postări!

duminică, 13 decembrie 2009

Thank God it's Christmas!


Aşa spuneau cei de la Queen şi aşa o să spunem şi noi, cât mai curând! Eu deja am început : "mulţumesc lui Dumnezeu că vine Crăciunul" şi continuarea ar fi...."ca să ne mai tragem sufletul, să uităm puţin de tot ce ne necăjeşte şi să mai şi zâmbim".



De vreo două zile am o poftă de zăpadă şi de colinde, de nu mai pot! Am înţeles de la meteorologi că va ninge cât mai curând, deci asta s-a rezolvat! De altfel, ieri am văzut primii fulgi.....anemici, ce-i drept, dar aşa sunt primii!
Colinde.....trăiască Radio-ul lui Moş Crăciun  - are un playlist excepţional, uiţi de toate, te trezeşti cântând în timp ce munceşti, faci curat, găteşti sau visezi cu ochii deschişi!

Poate că tendinţa este să spui: "Ce Crăciun??? pe vremurile astea îţi mai arde de ceva? e criză, n-am bani, sunt vai de capul meu". Greşit! Necazuri, probleme, neîmpliniri vor fi mereu, nu toţi avem şansa unei vieţi mai mult decât decente! Dar nimeni nu ne poate lua magia Crăciunului petrecut cu familia, cu prietenii, mai ales în copilărie.

Şi chiar era magic....tremuram în fiecare Ajun, aşteptându-l pe Moş. Luminile se stingeau în casă, rămâneau aprinse doar cele din brad, iar colindele abia se auzeau pe fundal, când venea Moş Crăciun. Şi mă punea să-i spun o poezie, un colind, ce ştiam eu...şi apoi scotea cele mai frumoase cadouri din sac şi pleca.....iar eu rămâneam tremurând, într-un fel de transă....şi când mă dezmeticeam, fugeam la geam, să-i văd sania...."prea târziu, a plecat", îmi spuneau ai mei, de fiecare dată. Ăsta era regretul meu, an de an....că nu-i vedeam sania trasă de reni. Şi urma maratonul celor trei zile de Crăciun, în care ne colindam rudele, prietenii şi mâncam pe săturate sarmale, piftii şi cozonac...şi primeam o muţime de cadouri, normal!

Acum nu mai tremur, am crescut şi eu! Dar magia rămâne, undeva, în suflet. Şi reuniunile în familie, chiar dacă nu mai sunt aşa numeroase ca în trecut, tot se întâmplă. Şi tot găsesc cadouri sub brad, în dimineaţa Crăciunului, chiar dacă nu-l mai văd pe Moş.

Aşadar, să dăm o şansă Crăciunului să ne scoată din starea de "vai de capul meu", pe care oricum o vom avea şi în 2010! Cu ce să începem......cu o povestioară din copilărie? sau cu un colind? o cană cu ciocolată caldă sau vin fiert cu scorţişoară?

 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu