Dragoste si zambet

,,Doctorul i-a spus că o așteaptă peste o săptămână. Nu era o intervenție grea, dar îi dădea emoții. Trebuia să se interneze într-un spital de stat, era pentru prima dată, așa că a întrebat despre ,,condiții,,. I s-a spus să nu își aibă așteptări, secția de ginecologie nu era pe lista pentru renovări. Pasul următor a fost să-și facă programare la epilat! A ales seara dinaintea intervenției, voia să arate bine, să nu aibă vreo jenă. Și nici teamă. Pe drum spre spital s-a machiat, așa cum făcea în fiecare dimineață. Doar că acum nu mergea la serviciu, ci la spital. Nu conta, voia să arate bine atunci când se va privi în oglindă. Spitalul nu arăta așa de rău precum își imaginase. Condițiile erau acceptabile, i-a mai venit inima la loc! Când a fost dusă în blocul operator, s-a văzut înconjurată de mai multe persoane. Îi puneau întrebări, răspundea mecanic, știa că va adormi în câteva clipe de la anestezie. Se felicita în sinea ei că s-a epilat, a fost ultimul gând conștient! Când s...

Era la o pensiune, la capăt de ţară, în vârful munţilor. Tocmai coborâse la micul dejun, când recepţionera i-a dat un buchet cu zeci de trandafiri roşii. - Pentru dumneavostră! Şi i l-a întins emoţionată, cu un zâmbet larg. - Mulţumesc!, i-a răspuns la fel de zâmbitoare, aruncând un ochi pe cartonaşul ascuns printre trandafiri. O urmăream invidioase, oare cine o găsise tocmai acolo, să-i trimită buchetul superb... - Ah, e de la soţul meu, ne-a explicat, fără nicio urmă de emoţie. Ne-a topit toată emoţia când a continuat: - Dar el mereu face gesturi din astea, nu este nimic deosebit! Şi acum cred că bărbatul acela a făcut un gest deosebit pentru ea. Au divorţat între timp, ea s-a recăsătorit , dar nu despre asta este vorba. Şi nici despre buchetul cu 99 de trandafiri. Ci despre cum ajungi să neglijezi gesturile pe care cel de lângă tine le face pentru a-ţi aduce zâmbetul.  Mereu am considerat că  un bileţel ,,uitat,, pe pernă, în care îţi scrie ceva ce te face ...

Aveam în plan să scriu despre solidaritate și lipsa ei, dar recent am trecut printr-o experiență neplăcută, care m-a făcut să-mi amintesc despre primul job. Așadar, este vorba despre relații profesionale și colegi. Numai că, din nu știu ce motiv, relațiile de la muncă pot fi oricum, numai profesionale nu. Bunul simț și politețea nu-și au locul la muncă. Imaginează-ți cum este să mergi la birou, să dai ochii cu toată lumea și  bună dimineața și să nu ți se răspundă. Alt exercițiu de imaginație: să atragi atenția unui coordonator asupra faptul că este în eroare și să-ți reproșeze că, dacă a priceput greșit, este vina ta pentru că nu știi să-i explici. Sau că ploua în loc să ningă și bate vântul în loc să înflorească gladiolele! (ultima parte este o metaforă pentru absurdul unor situații care chiar se întâmplă) Primul meu job a fost într-o fabrică. Ca și alți zeci de studenți care se aflau acolo, m-am dus să ,,câștig un ban". Făceam cutii din carton, lipeam  plastice, amb...

sursa: http://mugurelpatrichi.blogspot.ro/ Am bătut cale lungă ca să ajung la nunta unei prietene. E o vorbă, călătorului îi șade bine cu drumul! Cam așa a fost: soare, peisaje faine, experiențe...cam așa, pe scurt! Culmea vitezei: să mergi cu 60 km/h în localitate și să te depășească mașina de poliție (care nu era în misiune)! Culmea flirtului: să-i semnalezi unuia (în timp ce aștepți să se facă verde la semafor) că are portiera de pe spate deschisă și ăla să-ți zâmbească larg (deși tu ești cu bărbatu' în mașină, la volan) ! Culmea prudenței: să oprești mașina înainte să intri în localitate pentru că după placuță e poliția cu radar și tu ai peste 100 km/h! Culmea divinității: să ai în față o mașină cu "zeu" la plăcuța de înmatriculare iar în spate alta cu..."zei" :)))))

Mă gândesc ce răspunsuri aș primi dacă aș lansa întrebarea asta. Recent, soția unuia dintre inculpații arestați într-un dosar de corupție mediatizat i-a spus unui reporter de la o televiziune: ,, Să vă ia dracu', sunteți niște nenorociți!", i-a trântit-o șuierând și scrâșnind din dinți. Reporterul i-a replicat: ,, De ce, doamnă, și noi suntem oameni! Nu e vina mea că soțul dumneavoastră a fost arestat, e vina lui". Un reporter care se respectă știe să asculte, fie că este vorba despre interesul său ori al unui amărât care nu mai găsește dreptatea. Acel reporter își va pleca urechea, va cerceta documentele pe care amărâtul le târăște într-o sacoșă și va încerca să scape de povara spovedaniei. Că rezolvare nu are, presa de azi nu oferă timp și spațiu pentru amărâți. Dar amărâtul ăla va avea măcar mulțumirea ascultării: ,,Sunteți singurii care mai pot face ceva, să îi dați jos pe hoți!". O femeie din București a fost evacuată dintr-o casă naționalizată du...

http://www.mareea.ro/images/ctg_sovata2.jpg Ideea de spa îţi cufundă fanteziile, de cele mai multe ori, într-o imagine cu mult alb, muzică de relaxare şi mâini magice. Şi nişte costuri, de te consolezi că mai toţi au dureri de oase. Eu pun la bătaie imaginea din postarea asta! E staţiunea Sovata din judeţul Mureş. Iar cine mai zice că e ,,pentru moşi", nu ştie ce vorbeşte! Noroc că ştiu străinii, mereu ştiu ce avem noi mai frumos şi mai bun! Acum vreo 3-4 ani, Sovata  era locul unde a făcut Nicu armata! Noroc cu o fantezie a mea: piscinã, vin, fulgi reci si mari. Fantezia a prins contur atunci când am gãsit o pensiune la Sovata. Dupã un drum de 6 ore, eram cu paharul meu de vin la piscinã. Bonus, iarna aia am dat de zãpadã proaspãtã, curatã si scârtâietoare, cum în Bucuresti nu mai vezi. Recidivã anul trecut, de data asta organizat. Am luat un pachet de cinci zile la Hotel Danubius , cu demipensiune (senzationalã mâncarea), masaj si împachetãri cu nãmol (angajatii sunt...

http://7-themes.com/6974053-my-best-friend.html Carrie, Samantha, Charlotte şi Miranda se înţeleg de minune. Sunt prietenele care se susţin (aproape) în orice situaţie şi care nu se judecă (aproape) niciodată. Mi se pare esenţa unei relaţii de prietenie, indiferent că vorbim despre femei sau bărbaţi. Şi mai e şi acea apropiere, pe care o simţi faţă de anumiţi prieteni, că indiferent de distanţă sau timp, intimitatea conversaţiei nu se schimbă. Între timp, am aflat că există şi prieteni pe durată limitată! Relaţia cu ei este cu filtre, gen pasiuni - liant: ţigări, băutură, shopping, vacanţe. În funcţie de afinităţi, poţi creşte (sau nu) durata unei astfel de relaţii. Niciodată nu am fost fata (de) cu gaşcă. Am preferat prieteni intimi, pe care să mă pot baza, pe care să-i pot suna la nevoie, măcar pentru un sfat. Automat, sunt un astfel de prieten. Ăla de te sună când nu te aştepţi dar ai nevoie şi care vine cu soluţii pe care nu le ceri dar care îţi trebuie. Cred că în via...