Abonare la postări!

miercuri, 13 mai 2015

Educația nu se face la școală

Aveam în plan să scriu despre solidaritate și lipsa ei, dar recent am trecut printr-o experiență neplăcută, care m-a făcut să-mi amintesc despre primul job. Așadar, este vorba despre relații profesionale și colegi. Numai că, din nu știu ce motiv, relațiile de la muncă pot fi oricum, numai profesionale nu.



Bunul simț și politețea nu-și au locul la muncă. Imaginează-ți cum este să mergi la birou, să dai ochii cu toată lumea și  bună dimineața și să nu ți se răspundă. Alt exercițiu de imaginație: să atragi atenția unui coordonator asupra faptul că este în eroare și să-ți reproșeze că, dacă a priceput greșit, este vina ta pentru că nu știi să-i explici. Sau că ploua în loc să ningă și bate vântul în loc să înflorească gladiolele! (ultima parte este o metaforă pentru absurdul unor situații care chiar se întâmplă)

Primul meu job a fost într-o fabrică. Ca și alți zeci de studenți care se aflau acolo, m-am dus să ,,câștig un ban". Făceam cutii din carton, lipeam  plastice, ambalam produse... (gel de duș, săpun, șampon, de ex). Era greu pentru un neexperimentat ca mine, mai ales că supraveghetoarea era o femeie săracă la minte și la vorbe. Țipa mult, agresa verbal, teroriza.

Au trecut ani de atunci, dar astfel de specimene am tot întâlnit. Oameni care vor să domine prin agresivitate, nu prin inteligență. Oameni care, spre deosebire de acea supraveghetoare cu nici 10 clase, se pot lăuda cu o facultate, un job elevat, un salariu mulțumitor. Dar ce folos ? Ei știu să facă ce făcea și supraveghetoarea - țipă mult, agresează verbal, terorizează.

PS: După două săptămâni de lucrat în fabrică, am fost chemată la un interviu . Așa a început drumul meu în media. Despre care poate voi scrie la un moment dat :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu