Abonare la postări!

luni, 13 aprilie 2015

Cât durează o prietenie

http://7-themes.com/6974053-my-best-friend.html


Carrie, Samantha, Charlotte şi Miranda se înţeleg de minune. Sunt prietenele care se susţin (aproape) în orice situaţie şi care nu se judecă (aproape) niciodată. Mi se pare esenţa unei relaţii de prietenie, indiferent că vorbim despre femei sau bărbaţi. Şi mai e şi acea apropiere, pe care o simţi faţă de anumiţi prieteni, că indiferent de distanţă sau timp, intimitatea conversaţiei nu se schimbă.


Între timp, am aflat că există şi prieteni pe durată limitată! Relaţia cu ei este cu filtre, gen pasiuni - liant: ţigări, băutură, shopping, vacanţe. În funcţie de afinităţi, poţi creşte (sau nu) durata unei astfel de relaţii.

Niciodată nu am fost fata (de) cu gaşcă. Am preferat prieteni intimi, pe care să mă pot baza, pe care să-i pot suna la nevoie, măcar pentru un sfat. Automat, sunt un astfel de prieten. Ăla de te sună când nu te aştepţi dar ai nevoie şi care vine cu soluţii pe care nu le ceri dar care îţi trebuie.

Cred că în viaţă ai nevoie şi de unii, şi de alţii. Paradoxal sau nu, cei apropiaţi sunt departe (raportat la spaţiu) , aşa că aproape (la o aruncătură de băţ, stradă sau cartier) sunt cei cu care împărtăşeşti pasiunile-liant. Cine le amestecă, o face pe pielea lui. Criteriile de excludere ar trebui să fie însă riguros stabilite.

PS: Am avut o Miranda la un moment dat. Avea o latură perfidă, dar nu cu mine, deci nu-mi păsa. Relaţia noastră era  bazată pe încredere şi generozitate , era perfect! La un moment dat, a apărut şi o Samantha, generoasă şi nebună . Formam trio-ul ideal! Treptat, Miranda a început să mă atenţioneze cu privire la Samantha, că are o latură pe care nu i-o cunosc şi că ar trebui să fiu mai precaută. Aşa am observat şi eu că relaţia se răcea, că Samantha se comporta suspect. Pasiunile - liant nu mai erau de ajuns, aşa că excluderea a venit automat. Am rămas cu Miranda, dar parcă şi ea devenise suspect de perfidă. Mi-a luat un an să mă hotărăsc să pun cărţile pe masă cu... Samantha. Ceva nu-mi dădea pace. Ne-am întâlnit şi am început să vorbim natural, eliminând brusc distanţa temporală. Am descoperit că problema noastră a fost, de fapt, Miranda! Picasem amândouă atât de facil în plasa perfidităţii, crezusem minciuni şi intoxicări cu ochii închişi.  Nici acum nu ştiu care a fost câştigul ei, nu m-a mai interesat. Eu am câştigat-o pe Samantha.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu