Despre romantism şi obişnuinţă

Era la o pensiune, la capăt de ţară, în vârful munţilor. Tocmai coborâse la micul dejun, când recepţionera i-a dat un buchet cu zeci de trandafiri roşii.

- Pentru dumneavostră! Şi i l-a întins emoţionată, cu un zâmbet larg.
- Mulţumesc!, i-a răspuns la fel de zâmbitoare, aruncând un ochi pe cartonaşul ascuns printre trandafiri.

O urmăream invidioase, oare cine o găsise tocmai acolo, să-i trimită buchetul superb...


- Ah, e de la soţul meu, ne-a explicat, fără nicio urmă de emoţie.

Ne-a topit toată emoţia când a continuat:
- Dar el mereu face gesturi din astea, nu este nimic deosebit!

Şi acum cred că bărbatul acela a făcut un gest deosebit pentru ea. Au divorţat între timp, ea s-a recăsătorit , dar nu despre asta este vorba. Şi nici despre buchetul cu 99 de trandafiri. Ci despre cum ajungi să neglijezi gesturile pe care cel de lângă tine le face pentru a-ţi aduce zâmbetul. 

Mereu am considerat că  un bileţel ,,uitat,, pe pernă, în care îţi scrie ceva ce te face să zâmbeşti, să visezi, este un gest al fel de romantic ca acela de a trimite prin curier  un buchet de trandafiri, tocmai în vârful munţilor. Contează să dăruieşti şi să aduci un zâmbet, nu-i aşa? Valabil în ambele sensuri, şi noi putem face o cafea cu aromă de scorţişoară care să-i gâdile nările dimineaţa sau să-i lăsăm un sandvici cu mesaj! Idei sunt multe dar, aşa cum spuneam, important este să dăruim. Şi mai contează cum o facem şi cum primim!

O prietenă, Hurdis, are o poveste reală, tocmai bună pentru faza că trebuie şi să ştii cum să dăruieşti.  ,,Lângă mine, o tonetă cu bijuterii de tot felul. Doi bărbați, de vreo 35 - 40 de ani, se opresc în fața mea (fără să mă observe).
- Și eu ce naiba îi iau acu' nevesti-mii?
- Nu știu, mă, cumpără-i și tu niște cercei și scapi odată!
PAUZĂ.
- Niște cercei? Dar eu nu știu dacă poartă cercei, nu m-am uitat niciodată la asta..."


Cât despre cum să primeşti .... am o poveste, la fel de reală, pe care am scris-o aici .

PS: ultimul gest romantic a fost să-mi dăruiască un ghiveci cu lalele. Două erau deschise, aveau un roz prăfuit superb! ,,Vezi că mai sunt!", m-a avertizat. Aşa e, după câteva zile a răsărit a treia! Tot în ghiveciul  de pe masa din bucătărie. Încă nu mă îndur să le duc în grădină :p