Treceți la conținutul principal

Despre romantism şi obişnuinţă

Era la o pensiune, la capăt de ţară, în vârful munţilor. Tocmai coborâse la micul dejun, când recepţionera i-a dat un buchet cu zeci de trandafiri roşii.

- Pentru dumneavostră! Şi i l-a întins emoţionată, cu un zâmbet larg.
- Mulţumesc!, i-a răspuns la fel de zâmbitoare, aruncând un ochi pe cartonaşul ascuns printre trandafiri.

O urmăream invidioase, oare cine o găsise tocmai acolo, să-i trimită buchetul superb...


- Ah, e de la soţul meu, ne-a explicat, fără nicio urmă de emoţie.

Ne-a topit toată emoţia când a continuat:
- Dar el mereu face gesturi din astea, nu este nimic deosebit!

Şi acum cred că bărbatul acela a făcut un gest deosebit pentru ea. Au divorţat între timp, ea s-a recăsătorit , dar nu despre asta este vorba. Şi nici despre buchetul cu 99 de trandafiri. Ci despre cum ajungi să neglijezi gesturile pe care cel de lângă tine le face pentru a-ţi aduce zâmbetul. 

Mereu am considerat că  un bileţel ,,uitat,, pe pernă, în care îţi scrie ceva ce te face să zâmbeşti, să visezi, este un gest al fel de romantic ca acela de a trimite prin curier  un buchet de trandafiri, tocmai în vârful munţilor. Contează să dăruieşti şi să aduci un zâmbet, nu-i aşa? Valabil în ambele sensuri, şi noi putem face o cafea cu aromă de scorţişoară care să-i gâdile nările dimineaţa sau să-i lăsăm un sandvici cu mesaj! Idei sunt multe dar, aşa cum spuneam, important este să dăruim. Şi mai contează cum o facem şi cum primim!

O prietenă, Hurdis, are o poveste reală, tocmai bună pentru faza că trebuie şi să ştii cum să dăruieşti.  ,,Lângă mine, o tonetă cu bijuterii de tot felul. Doi bărbați, de vreo 35 - 40 de ani, se opresc în fața mea (fără să mă observe).
- Și eu ce naiba îi iau acu' nevesti-mii?
- Nu știu, mă, cumpără-i și tu niște cercei și scapi odată!
PAUZĂ.
- Niște cercei? Dar eu nu știu dacă poartă cercei, nu m-am uitat niciodată la asta..."


Cât despre cum să primeşti .... am o poveste, la fel de reală, pe care am scris-o aici .

PS: ultimul gest romantic a fost să-mi dăruiască un ghiveci cu lalele. Două erau deschise, aveau un roz prăfuit superb! ,,Vezi că mai sunt!", m-a avertizat. Aşa e, după câteva zile a răsărit a treia! Tot în ghiveciul  de pe masa din bucătărie. Încă nu mă îndur să le duc în grădină :p
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...
4 comentarii
Citiți mai multe

Ce am primit la 7 ani

imagine creată cu AI Până pe 24 noiembrie nu m-am gândit la asta. Dar, după primul tur al alegerilor prezidențiale, gândul ăsta îmi tot dă târcoale.  Memoria mi-a scos la înaintare o amintire cu bunicul meu, din decembrie 1989. Urmăream la televizor imagini cu oamenii care ieșiseră în stradă împotriva regimului comunist...era revoluție, era lui Ceaușescu se termina. L-am întrebat pe tataie ce se întâmplă, dacă e bine sau rău. A zis că nu știe...cred că era confuz și îngrijorat, modul în care funcționase până atunci se prăbușea. Așa mă simt eu din 24 noiembrie încoace. Confuză și îngrijorată. Din 1 decembrie e și mai rău.  Pentru că, la 7 ani, atunci când pica regimul comunist, am primit libertate. Un drept recâștigat cu mult sacrificiu. Al oamenilor care au murit sau cărora le-a murit cineva drag la Revoluție. Eroi! Ironia sorții, copilul meu are 7 ani acum. Și văd că dreptul la libertate, recâștigat în 1989, se joacă la votul din 8 decembrie 2024 pentru alegerea președintelui...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce am primit la 7 ani - update

 Când am scris articolul precedent, pe 4 decembrie, nici nu visam la ce va urma... - CSAT a desecretizat documente privitoare la campania lui Călin Georgescu pentru alegerile prezidențiale - se confirmă ceea ce jurnaliștii de investigație scriau de câteva zile: manipularea TikTok cu sprijinul influencerilor și a peste un milion de euro, influențe rusești + intervenția unui actor statal (necunoscut încă)  - CCR decide să anuleze rezultatul primului tur al alegerilor, care îi propulsase în turul 2 pe Elena Lasconi și Călin Georgescu - o luăm de la zero cu campania pentru prezidențiale - n'șpe mii de scenarii despre miza anulării alegerilor (în România nimic nu se întâmplă pe bune în folosul cetățenilor, mereu este o manipulare la mijloc): îndepărtarea lui Georgescu, favorizarea lui Ciolacu, îndepărtarea lui Lasconi....cumva sunt toate valabile pentru n'șpe mii de motive. Rezonez cu toate, las un exemplu - legionari și mercenari furibunzi pe TikTok, cu amenințări groaznice pr...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe