Treceți la conținutul principal

Despre romantism şi obişnuinţă

Era la o pensiune, la capăt de ţară, în vârful munţilor. Tocmai coborâse la micul dejun, când recepţionera i-a dat un buchet cu zeci de trandafiri roşii.

- Pentru dumneavostră! Şi i l-a întins emoţionată, cu un zâmbet larg.
- Mulţumesc!, i-a răspuns la fel de zâmbitoare, aruncând un ochi pe cartonaşul ascuns printre trandafiri.

O urmăream invidioase, oare cine o găsise tocmai acolo, să-i trimită buchetul superb...


- Ah, e de la soţul meu, ne-a explicat, fără nicio urmă de emoţie.

Ne-a topit toată emoţia când a continuat:
- Dar el mereu face gesturi din astea, nu este nimic deosebit!

Şi acum cred că bărbatul acela a făcut un gest deosebit pentru ea. Au divorţat între timp, ea s-a recăsătorit , dar nu despre asta este vorba. Şi nici despre buchetul cu 99 de trandafiri. Ci despre cum ajungi să neglijezi gesturile pe care cel de lângă tine le face pentru a-ţi aduce zâmbetul. 

Mereu am considerat că  un bileţel ,,uitat,, pe pernă, în care îţi scrie ceva ce te face să zâmbeşti, să visezi, este un gest al fel de romantic ca acela de a trimite prin curier  un buchet de trandafiri, tocmai în vârful munţilor. Contează să dăruieşti şi să aduci un zâmbet, nu-i aşa? Valabil în ambele sensuri, şi noi putem face o cafea cu aromă de scorţişoară care să-i gâdile nările dimineaţa sau să-i lăsăm un sandvici cu mesaj! Idei sunt multe dar, aşa cum spuneam, important este să dăruim. Şi mai contează cum o facem şi cum primim!

O prietenă, Hurdis, are o poveste reală, tocmai bună pentru faza că trebuie şi să ştii cum să dăruieşti.  ,,Lângă mine, o tonetă cu bijuterii de tot felul. Doi bărbați, de vreo 35 - 40 de ani, se opresc în fața mea (fără să mă observe).
- Și eu ce naiba îi iau acu' nevesti-mii?
- Nu știu, mă, cumpără-i și tu niște cercei și scapi odată!
PAUZĂ.
- Niște cercei? Dar eu nu știu dacă poartă cercei, nu m-am uitat niciodată la asta..."


Cât despre cum să primeşti .... am o poveste, la fel de reală, pe care am scris-o aici .

PS: ultimul gest romantic a fost să-mi dăruiască un ghiveci cu lalele. Două erau deschise, aveau un roz prăfuit superb! ,,Vezi că mai sunt!", m-a avertizat. Aşa e, după câteva zile a răsărit a treia! Tot în ghiveciul  de pe masa din bucătărie. Încă nu mă îndur să le duc în grădină :p

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Te-am jignit. Și îmi asum"

  Exercițiu de imaginație: te afli pe stradă, în mers, și vorbești la telefon. Povestești diverse, îți dai cu părerea. Deodată, un necunoscut sau o necunoscută se oprește în dreptul tău și strigă la tine: ,,cretino!"/ ,,marș!"/ ,,ai mintea scurtă!". Cum te-ai simți? Eu m-aș speria în primă fază. M-aș simți amenințată.  Personal, trec printr-o formă de bullying online cum nu am experimentat niciodată. Aproape zilnic sunt abordată de persoane necunoscute care mă critică și mă înjură. Și în afară de a da report și block nu știu ce să fac. Dar, din păcate, boții de la Facebook nu au o problemă cu înjurăturile și atacurile la persoană și nu elimină astfel de comentarii. Cum a început totul? De la un comentariu postat la un reel al Mirelei Retegan, dintr-un podcast cu Mihai Morar și Nicușor Dan. Mirela este fondatoarea Găștii Zurli, Mihai Morar este om de TV și Nicușor Dan este președintele României. Bun! Cu vreo două luni înainte de alegerile prezidențiale, Nicușor Dan a fost...

Hai la shopping în New York !!!!

Am primit un mail foarte mişto, foarte tare, foarte foarte, pe care nu-l pot ţine numai pentru mine, clar! Comentarii? la urmă, câte doriţi!!! La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege şi cumpăra un soţ. La intrare sunt afişate regulile de funcţionare ale magazinului: - Poţi vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ! - Sunt 6 etaje şi caracteristicile bărbaţilor se îmbunătăţesc pe măsură ce urci la etajul superior. - Poţi alege orice bărbat de la un etaj sau poţi urca la etajul următor. - Nu te poţi întoarce la etajul inferior! O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să îi ţină companie. La etajul unu, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă!" Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti bărbaţi au un loc de muncă şi iubesc copiii!" Femeia hotărăşte să urce la etajul următor. La etajul al treilea, pe uşă, este următorul afiş: "Aceşti ...

Alice în Ţara Minunilor+3D+IMAX

Am reuşit să mai ajung, în sfârşit, la cinema. M-am dus să văd "Alice in Wonderland" în format 3D, la IMAX în AFI Cotroceni. Mi-era dor de o poveste şi, în plus, eram foarte curioasă să văd un film pe magnificul ecran cât juma' de stadion, aşa cum s-a scris în presă. În realitate, nu e atât de mare, dar e impresionant. Filmul merită văzut, clar, la IMAX în format 3D. E un fel de realitate virtuală, acţiunea e proiectată în aşa fel încât ai impresia că eşti printre personaje, că te apropii sau, din contră, te îndepărtezi de ele! Au fost multe momente în care, pe scaun fiind, mă dădeam când spre stânga, când spre dreapta, ca să nu mă lovească ceva, deşi totul era la nivel de iluzie optică! La final apare un fluture zburând, toţi eram cu mâna pe sus să-l atingem, atât de reale par unele faze! Singurul neajuns este subtitrarea, te ameţeşte, dar eşti atenţionat dinainte că este în format 2D. Fiind vorba despre o poveste, nu a fost nevoie de o engleză în termeni special...