Treceți la conținutul principal

Decât să te uiţi în gura lumii, mai bine mergi la băi!


http://www.mareea.ro/images/ctg_sovata2.jpg
Ideea de spa îţi cufundă fanteziile, de cele mai multe ori, într-o imagine cu mult alb, muzică de relaxare şi mâini magice. Şi nişte costuri, de te consolezi că mai toţi au dureri de oase.

Eu pun la bătaie imaginea din postarea asta! E staţiunea Sovata din judeţul Mureş. Iar cine mai zice că e ,,pentru moşi", nu ştie ce vorbeşte! Noroc că ştiu străinii, mereu ştiu ce avem noi mai frumos şi mai bun!

Acum vreo 3-4 ani, Sovata  era locul unde a făcut Nicu armata! Noroc cu o fantezie a mea: piscinã, vin, fulgi reci si mari. Fantezia a prins contur atunci când am gãsit o pensiune la Sovata. Dupã un drum de 6 ore, eram cu paharul meu de vin la piscinã. Bonus, iarna aia am dat de zãpadã proaspãtã, curatã si scârtâietoare, cum în Bucuresti nu mai vezi.

Recidivã anul trecut, de data asta organizat. Am luat un pachet de cinci zile la Hotel Danubius, cu demipensiune (senzationalã mâncarea), masaj si împachetãri cu nãmol (angajatii sunt foarte politicosi si sociabili), acces nelimitat la piscinã, jacuzzi, saunã, spatiu relaxare.

Micuta statiune are potential. Asa cum vã spuneam, strãinii stiu cel mai bine ce e la noi acasã!


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am
13 comentarii
Citiți mai multe

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm
2 comentarii
Citiți mai multe

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe