Dragoste si zambet

Au fost foarte tari aseară, la Oslo. Super melodia, ritmul, jocul lor scenic.....cred că sunteţi de acord cu mine că meritam să fim în top 3! Normal că am zapat apoi prin canalele noastre, să văd cum se bucură românii de reuşita Paulei şi a lui Ovi. Prostii! Niciunul dintre principalele canale de ştiri nu şi-a întrerupt programul "24 de ore din 24 vă ţinem la curent cu tot ce se întâmplă" (de reluări) pentru a marca într-un fel această reuşită. Aici trebuie să laud OTV-ul, care chiar şi-a luat în serios sarcina de a transmite informaţii în timp real. Mă rog, au anunţat în stilul caracteristic: "Şoc! Paula şi Ovi au luat locul trei la Eurovision 2010!" sau ceva de genul ăsta, oricum era cu "şoc"!!!  În urmă cu o săptămână citeam pe facebook nişte comentarii ironice vizavi de ţinuta Paulei pentru Eurovision. Într-adevăr, era îmbrăcată cu un costum argintiu, părea catwoman în staniol :) Toţi scriau: "Paula, nu! Încearcă ceva negru sau orice altce...

Nu că aş fi fost plecată pe undeva! Doar mereu ocupată, poate prea mult; dar mi-e dor să scriu, mai ales că trec pe lângă mine atâtea lucruri care merită consemnate. La scurt timp după ce n-am mai scris, mi-am schimbat locul de muncă. Acesta a fost şi motivul: am intrat într-un mediu nou, iar acomodarea acaparează orice tendinţă "cu capul în nori". Aşadar stau bine înfiptă la biroul meu de la capăt de Bucureşti, cu lumină artificială din belşug, şi mă acomodez! Partea nasoală este că, atunci când am schimbat job-ul, a trebuit să renunţ la laptopul meu mic primit de la serviciu. Nu a fost deloc uşor "despărţirea", laptopul era refugiul meu în nopţile cu insomnie, iar bloguiala, antidot:( Încă încerc să mă reobişnuiesc cu monitorul imens...în fine, LCD. Dar abia reuşesc să-mi scriu articolele...Pe bune, monitorul ăsta e moartea pasiunii! P.S.: o cunoştinţă mi-a amintit, recent, că unul dintre motivele pentru care am dat eu la jurnalism a fost admiraţia (nu ştiu...

Am reuşit să mai ajung, în sfârşit, la cinema. M-am dus să văd "Alice in Wonderland" în format 3D, la IMAX în AFI Cotroceni. Mi-era dor de o poveste şi, în plus, eram foarte curioasă să văd un film pe magnificul ecran cât juma' de stadion, aşa cum s-a scris în presă. În realitate, nu e atât de mare, dar e impresionant. Filmul merită văzut, clar, la IMAX în format 3D. E un fel de realitate virtuală, acţiunea e proiectată în aşa fel încât ai impresia că eşti printre personaje, că te apropii sau, din contră, te îndepărtezi de ele! Au fost multe momente în care, pe scaun fiind, mă dădeam când spre stânga, când spre dreapta, ca să nu mă lovească ceva, deşi totul era la nivel de iluzie optică! La final apare un fluture zburând, toţi eram cu mâna pe sus să-l atingem, atât de reale par unele faze! Singurul neajuns este subtitrarea, te ameţeşte, dar eşti atenţionat dinainte că este în format 2D. Fiind vorba despre o poveste, nu a fost nevoie de o engleză în termeni special...

Aseară mă întorceam acasă, cu tramvaiul. Eram puţin obosită, aşa că ultima chestie pe care mi-o doream era repertoriul unui cerşetor. Cerşetorul a urcat la cap de linie, s-a aşezat frumos în genunchi, cu paharul lui pentru mărunţiş, şi a început....dar nu cu "sunt sărac, am zece fraţi, părinţii ne-au murit", nici cu "Tatăl nostru care ne eşti în ceruri", ci cu "A fost odată ca-n poveşti/A fost ca niciodată/Din rude mari, împărăteşti/O preafrumoasă fată"! Exact, omul s-a apucat să recite "Luceafărul"! Am rămas cu gura căscată la propriu. Nu cred că am ştiu vreodată toată poezia pe de rost, dar cerşetorul a stat în genunchi trei staţii şi a tot recitat, merita să-l auziţi. "Această poezie a fost scrisă de Mihai Eminescu", a marcat cerşetorul la final. Mi s-a părut genială ideea, oricum! L-am recompensat aşa, mai mult simbolic, merita mult mai mult pentru ingeniozitate şi efort. Sunt curioasă de unde a învăţat poezia...

După şase luni de cocoloşit la podoaba capilară, mi-am zis că trebuie să-l aranjez puţin, mai ales că am primit şi un voucher pentru tuns şi coafat de 8 martie! Aşa că m-am dus la un salon din Plaza, acum câteva zile. Idei? ale mele, nu! ale ei: volum, o nouă linie, tuns numai 1 cm etc. Bun! Am fost băgată la spălat, ceea ce detest profund la coafor, căci nu mă fixez niciodată între scaun şi chiuveta lor specială. După 10-15 minute, cât durează spălatul, mă ridic nevertebrată! În fine... Apoi am aterizat pe scaunul principal. A început tipa să mă pieptene şi, la un moment dat, exclamă indignată: "îţi cam cade părul!". "Păi normal", îi spun, "doar mă piepteni pe părul ud". Îmi explică fata că nu e bine să mă piepten cu părul uscat căci se rupe, pe ud e soluţia, ceea ce la mine nu se aplică. Acasă nu-mi cade părul, nu mi se rupe etc. În fine... A început să mă tundă, am văzut clar că "1 cm" a fost o vorbă în vânt. M-a luat apoi că trebuie s...

Comisia Codex Alimentarius a fost creată în 1963, de către Food and Agriculture Organization şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii , în ideea de a elabora standarde alimentare. Scopurile principale ale acestui program sunt protejarea sănătăţii consumatorilor şi asigurării practicilor comerciale corecte în comerţul cu alimente, precum şi promovarea de coordonare a tuturor standardelor alimentare activitatea desfăşurată de organizaţii internaţionale guvernamentale şi organizaţii non-guvernamentale...aşa începe descrierea Codexului . De câteva luni vreau să scriu despre asta, după ce am tot citit, pe internet, articole contra care, sinceră să fiu, m-au pus pe gânduri. O să vă împărtăşesc câteva, concluziile le trageţi singuri. " Codex Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii (...) În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă î...

Nu fac sport, nu mănânc legume şi fructe atât cât ar trebui, nu evit E-urile, grăsimile (să nu vă imaginaţi că sunt fan), nu dorm 8 ore pe noapte...numai d'ălea bune! Asta înseamnă că îmi scurtez speranţa de viaţă, şi aşa evaluată la numai 77,1 ani. Aaaa, şi mi se mai întâmplă, rar, ce-i drept, să mă culc nedemachiată - 7 zile de îmbătrânire pentru ten, aşa se spune. Dar iată că vin veşti bune! Potrivit oamenilor de ştiinţă, persoanele care au un suflet tânăr au şi o minte tânără, aşa că vor rămâne în formă pe măsură ce îmbătrânesc fizic. "Studiile precedente au arătat că o atitudine pozitivă ajută corpul sa fie mai sănătos şi prelungeste viaţa, dar acum s-a demonstrat ca acelaşi efect îl are şi asupra minţii", scrie Daily Mail. Păi este minunat! Eu, una, am rămas "blocată" undeva pe la 23-24 de ani, nu ştiu dacă voi reuşi să-mi ajung mental vârsta biologică. Nici nu cred că mă interesează. Şi se mai zice că femeile sunt mai mature cu nu ştiu câţi ani decât vâ...