Diferenţe interculturale

Am stat vreo 2 ani prin Sibiu, în urmă cu mult timp. Venită din Oltenia mea unde toţi suntem iuţi, gălăgioşi nevoie mari şi aprigi, în Sibiu m-au izbit liniştea, calmul şi graiul. La un moment dat spuneam, chiar, că aş putea scoate un ghid...de orientare!

Printre primele lucruri învăţate a fost "ora doi" :) Eu spuneam "ora 14" sau "ora două după-amiaza", la ei, invariabil, era "ora doi".

Apoi am învăţat că ardelenii nu-i prea înghit pe olteni! Eu nu aveam mare lucru de împărţit cu nimeni, aşa că mă şocau afirmaţiile de genul "bine că aţi venit voi cu medii mari din sud, să ne luaţi locul aici", "ce bine ar fi dacă ar exista graniţă între Vâlcea şi Sibiu", "suntem asaltaţi de olteni, sunt mai mulţi decât noi". Afirmaţiile de genu' erau la ordinea zilei. Aşa că simţeam nevoia să folosesc perfectul simplu mai mereu - era ca şi cum aş fi zgâriat tabla cu unghia, pentru ei:))

Într-o zi am descoperit că, în Ardeal, "păpuc" este un cuvânt polisemantic şi poate însemna: "papuc", "pantof", "cizmă", "sandală"...;) Dar şi eu i-am uimit pe nenii instalatori din cămin, când i-am rugat să-mi monteze o "culme" la geam. Se uitau cruciş la mine şi nu ştiau de unde să mă ia! Până la urmă, i-am lămurit că era vorba să-mi pună şi mie o sfoară la geam, ca să am pe ce-mi întinde rufele.

Mare ţeapă mi-am luat cu mirodeniile lor! Mâncam la cantină şi, la un moment dat, am avut ciorbă nu ştiu de care - avea un gust atât de înfiorător, încât am presupus că e stricată şi am spus "pas". Altă dată, la fel. Nu mai puteam, eram pe culmile disperării. M-am plâns cuiva că ciorba e mai mereu stricată. Şi am fost lămurită că gustul este meritul desăvârşit al tarhonului, o buruiană pe care am evitat-o din acel moment până în zilele noastre.

Mari bătăi de cap îmi dădeau şi vânzătoarele: până dădeau bună ziua, până se întorceau, până dădeau marfa, până numărau restul.....treceau minute bune. Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, de sâmbătă de la "ora doi" şi până luni dimineaţa, aveai slabe şanse să găseşti magazine deschise.....de fapt, şansele erau zero!

Atunci eram destul de afectată de aceste diferenţe. Acum îmi par amintiri care mă fac să zâmbesc. Şi culmea, dacă odată l-am urât, acum mi-e drag Sibiul cu toate ale lui. Mai puţin tarhonul!