Treceți la conținutul principal

Diferenţe interculturale

Am stat vreo 2 ani prin Sibiu, în urmă cu mult timp. Venită din Oltenia mea unde toţi suntem iuţi, gălăgioşi nevoie mari şi aprigi, în Sibiu m-au izbit liniştea, calmul şi graiul. La un moment dat spuneam, chiar, că aş putea scoate un ghid...de orientare!

Printre primele lucruri învăţate a fost "ora doi" :) Eu spuneam "ora 14" sau "ora două după-amiaza", la ei, invariabil, era "ora doi".

Apoi am învăţat că ardelenii nu-i prea înghit pe olteni! Eu nu aveam mare lucru de împărţit cu nimeni, aşa că mă şocau afirmaţiile de genul "bine că aţi venit voi cu medii mari din sud, să ne luaţi locul aici", "ce bine ar fi dacă ar exista graniţă între Vâlcea şi Sibiu", "suntem asaltaţi de olteni, sunt mai mulţi decât noi". Afirmaţiile de genu' erau la ordinea zilei. Aşa că simţeam nevoia să folosesc perfectul simplu mai mereu - era ca şi cum aş fi zgâriat tabla cu unghia, pentru ei:))

Într-o zi am descoperit că, în Ardeal, "păpuc" este un cuvânt polisemantic şi poate însemna: "papuc", "pantof", "cizmă", "sandală"...;) Dar şi eu i-am uimit pe nenii instalatori din cămin, când i-am rugat să-mi monteze o "culme" la geam. Se uitau cruciş la mine şi nu ştiau de unde să mă ia! Până la urmă, i-am lămurit că era vorba să-mi pună şi mie o sfoară la geam, ca să am pe ce-mi întinde rufele.

Mare ţeapă mi-am luat cu mirodeniile lor! Mâncam la cantină şi, la un moment dat, am avut ciorbă nu ştiu de care - avea un gust atât de înfiorător, încât am presupus că e stricată şi am spus "pas". Altă dată, la fel. Nu mai puteam, eram pe culmile disperării. M-am plâns cuiva că ciorba e mai mereu stricată. Şi am fost lămurită că gustul este meritul desăvârşit al tarhonului, o buruiană pe care am evitat-o din acel moment până în zilele noastre.

Mari bătăi de cap îmi dădeau şi vânzătoarele: până dădeau bună ziua, până se întorceau, până dădeau marfa, până numărau restul.....treceau minute bune. Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, de sâmbătă de la "ora doi" şi până luni dimineaţa, aveai slabe şanse să găseşti magazine deschise.....de fapt, şansele erau zero!

Atunci eram destul de afectată de aceste diferenţe. Acum îmi par amintiri care mă fac să zâmbesc. Şi culmea, dacă odată l-am urât, acum mi-e drag Sibiul cu toate ale lui. Mai puţin tarhonul!

Comentarii

  1. Cristina M. ( crisu)16 martie 2011 la 00:37

    :) ai uitat sa mentionezi de cuvantul "shoada" pe care tot de la o sibianca l-ai auzit prima oara...adica de la je :)
    Mi-e dor de tine. Ma bucur ca ti-a ramas drag sibiul...te astept cu mare drag oricand aici...pe meleagurile mele sibiene.
    Apropo de tarhon....nici mie nu-mi place :)
    te pup si te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. ti-am lasat un comentariu dar se pare ca nu a aparut...a disparut cu desavarsire... :(
    Crisu

    RăspundețiȘtergere
  3. Crisuuuuu meu scump! Asa-i :)) apoi mi-ai tot zis ca's şoadă incat l-am asimilat. si mie mi-e dor de tine si promit sa ne revedem anul asta. pupici!

    RăspundețiȘtergere
  4. apare tot, dar dupa ce-i dau eu accept! asa ca te invit sa mai interactionam pe blog :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...