Treceți la conținutul principal

Mă întorc!

Nu că aş fi fost plecată pe undeva! Doar mereu ocupată, poate prea mult; dar mi-e dor să scriu, mai ales că trec pe lângă mine atâtea lucruri care merită consemnate.

La scurt timp după ce n-am mai scris, mi-am schimbat locul de muncă. Acesta a fost şi motivul: am intrat într-un mediu nou, iar acomodarea acaparează orice tendinţă "cu capul în nori". Aşadar stau bine înfiptă la biroul meu de la capăt de Bucureşti, cu lumină artificială din belşug, şi mă acomodez! Partea nasoală este că, atunci când am schimbat job-ul, a trebuit să renunţ la laptopul meu mic primit de la serviciu. Nu a fost deloc uşor "despărţirea", laptopul era refugiul meu în nopţile cu insomnie, iar bloguiala, antidot:(


Încă încerc să mă reobişnuiesc cu monitorul imens...în fine, LCD. Dar abia reuşesc să-mi scriu articolele...Pe bune, monitorul ăsta e moartea pasiunii!

P.S.: o cunoştinţă mi-a amintit, recent, că unul dintre motivele pentru care am dat eu la jurnalism a fost admiraţia (nu ştiu cum să-i zic altfel) faţă de personajul Carrie Bradshaw (foto) din "Sex and the City"!

Da, trebuie să mă întorc în lumea mea
Etichete:

Comentarii

  1. Popa Mihaela-Adelina26 mai 2010 la 12:18

    Mersi! A meritat asteptarea, doar sti ca eu sunt cea mai infocata cititoare a ta. Chitai de bucurie, sa stii! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Denisa Soare27 mai 2010 la 00:04

    esti o mare smechera!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim30 mai 2010 la 18:45

    Bai Denise....Pai, jurnalist fara laptop?
    Dea dracii in ea de treaba.Io-s dispus sa nu mai fumez o saptamana, sa donez, sa-ti luam un laptop.Mai gaseste vreo 50 ca mine si ai rezolvat problema.Da',hai, fa si tu un efort si foloseste " karandasu'" pana vine minunatia.Eminescu n-avea laptop.O avea pe Veronica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Denisa Soare31 mai 2010 la 13:06

    :)) Eu nici pe Veronica n-o am!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...
4 comentarii
Citiți mai multe

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...
6 comentarii
Citiți mai multe

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...
10 comentarii
Citiți mai multe