Treceți la conținutul principal

Postări

Keep calm, love, smile!

    Am trăit cu speranța că noi vom fi generația celor care au învățat ceva de la părinții noștri: să fim mai puțin împovărați, mai liberi, mai relaxați, mai puțin încorsetați de griji și de prejudecăți. Uitându-mă în jur, am impresia că, totuși, părinții noștri au fost mai liberi.     Am fost recent în oraș, la o oră aglomerată. După un an și ceva de CIC, am uitat jungla din trafic, cum e să te înfigi în spatele altei mașini, să lupți să ocupi o bandă și tot așa.      Am ieșit în parc, vremea frumoasă a scos oamenii din case. Păcat că nu știm să ne bucurăm de ce avem. Era un puști năzdrvan, se târa și el pe niște pietre, alerga...taică'su, un tip îmbrăcat cool, cu părul prins în coadă: ,,Stai, mă, că te lovești. Nu mai alerga! Ți se pare că ești îmbrăcat de pe Aleea Castanilor (complex cu tarabe unde se vând haine din Turcia, China etc.)?". Wow, cât snobism. Și câtă intoleranță față de joacă!      Am fost la mall, mă ...

Poveste cipriotă în trei

Toamna asta ne-am întors în Cipru, o țară care ne-a furat inima. Am fost acolo în luna de miere și ne-am întors acasă cu amintiri și emoții care dăinuie și după trei ani.  Așa cum ne-am întors și de această dată, pentru că am avut-o pe Vic cu noi. Anul trecut nu am reușit să ne organizăm cu o vacanță, Vic era micuță și noi ușor cam panicați. Abia ne descurcam acasă, darămite în deplasare! Știam de la prieteni că nimic nu este imposibil însă am preferat să așteptăm să mai crească. Dacă data trecută ne-am plimbat prin Larnaca, Ayia Napa, Nicosia și Limasol, de data aceasta am ales Paphos. Deși ador transportul în comun de la ciprioți (autobuzele de pe liniile turistice au orar și aer condiționat), ne-am gândit că un drum de o oră-două ar obosi-o pe bebelină, așa că ne-am limitat la o singură zonă...nu că am fi stat locului! Despre peripețiile din avion și ce înseamnă să călătorești cu un bebeluș puteți citi pe fashionmoms.ro . Aici îmi aștern călătoria, poate vă ajută! Am ...

Îndrăznește să crezi: poți râde în fiecare zi!

Mă uit la ea, mă cercetează mereu cu ochi mari și întrebători. Sigur mă așteaptă o listă mare cu ,,de ce-uri", dar deocamdată este un fel de Donald Duck, și când gângurește, și când mănâncă! De câte ori mă privește simt că port o mare responsabilitate: să o ocrotesc și să-i ofer echilibru. Așa că îi zâmbesc. La orice oră, în orice moment.  Zâmbetul este puterea mea secretă, iar ea se simte ocrotită și ehilibrată. Văd tot în ochii ei umbriți de gene lungi (mă tot întreb de unde le are!) că e bine când zâmbesc, îmi întoarce și ea un zâmbet larg cu dinți de lapte, îi văd pe toți șapte! Înainte să se nască Vic nu știam nimic despre bebeluși. Dar nimic! De câte ori am văzut un bebe fie dormea, fie era treaz, roșu ca un rac și plângea de mama focului (acum sunt aproape sigură că din cauza căldurii, există tendința de a înfofoli un nou-născut de parcă l-ai duce la Polul Nord, dar pe atunci nu știam de ce plânge). Invariabil, era înfășat, în casă era saună iar adulții se agitau în j...

Roma la pas - cum am găsit dragoste și zâmbet în cetatea eternă

arhiva personala În urmă cu vreo patru ani, destinul mi-a plimbat pașii prin Roma. M-am îndrăgostit de oraș, rar mi-a fost dat să simt atât de intens o vacanță. Poate și pentru că el, destinul, mi-a rezervat o mare surpiză. Ca de fiecare dată, am plecat cu temele făcute - ce vizităm, unde mâncăm, mijloace de transport, prețuri etc. Am făcut inclusiv un plan de vizitare, calculând distanțele între obiective, ca să nu ratăm vreunul! Plus documentare despre fiecare...Am avut ceva de muncă dar ne-a prins bine. Așa am descoperit că poți vizita Roma veche fără să folosești celebrele autobuze pentru turiști sau metroul.  Chiar recomand, am descoperit locuri minunate, omise din circuitele recomandate online. Povestea de astăzi este despre un astfel de obiectiv: Santa Scala (Scara Sfântă) SURSA: http://www.panoramio.com/photo/39583471# Se găsește în apropiere de Basilica Sfântul Ioan din Lateran și poate ar fi trecut neobservată dacă nu erau mulți oameni în genunchi, chiar și ...

După un an nebun dar, cu siguranță, de neuitat!

Iar am comis-o, am tras chiulul aproape doi ani! Dar cum prima dragoste nu se uită, m-am întors! Aici rămâne locul meu de suflet, însă mă găsiți și pe Fashionmoms , acolo unde povestesc pe îndelete despre nouă mea ipostază, de mamă a unei fetițe! Ideea de fashion mom nu este doar despre cum să nu te neglijezi după naștere. Dacă ai impresia, în general, că nu ai timp pentru tine, după ce apare un bebe o să te confrunți, pe bune, cu asta! Și totuși, există viață, relaxare, modă, machiaj, dietă, cafele și vacanțe și după naștere! Fashion mom este și despre informare continuă pentru a fi în trend cu tot ce înseamnă creșterea sănătoasă a bebelușului. Sfaturile bunicilor vin cu practici vechi de zeci de ani, contrazise uneori de Organizația Mondială a Sănătății. Dacă acceptăm evoluția în toate, de ce am crește copii ca acum 20-30 de ani? Discuția este amplă, nu ne propunem să tranșăm disputele între bunici, pediatri, specialiști! Vrem să fim însă informate, la modă, fashion! Și blogul ...

Cochetăria, de purtat oriunde

,,Doctorul i-a spus că o așteaptă peste o săptămână. Nu era o intervenție grea, dar îi dădea emoții. Trebuia să se interneze într-un spital de stat, era pentru prima dată, așa că a întrebat despre ,,condiții,,. I s-a spus să nu își aibă așteptări, secția de ginecologie nu era pe lista pentru renovări. Pasul următor a fost să-și facă programare la epilat! A ales seara dinaintea intervenției, voia să arate bine, să nu aibă vreo jenă. Și nici teamă. Pe drum spre spital s-a machiat, așa cum făcea în fiecare dimineață. Doar că acum nu mergea la serviciu, ci la spital. Nu conta, voia să arate bine atunci când se va privi în oglindă. Spitalul nu arăta așa de rău precum își imaginase. Condițiile erau acceptabile, i-a mai venit inima la loc! Când a fost dusă în blocul operator, s-a văzut înconjurată de mai multe persoane. Îi puneau întrebări, răspundea mecanic, știa că va adormi în câteva clipe de la anestezie. Se felicita în sinea ei că s-a epilat, a fost ultimul gând conștient! Când s...

Despre romantism şi obişnuinţă

Era la o pensiune, la capăt de ţară, în vârful munţilor. Tocmai coborâse la micul dejun, când recepţionera i-a dat un buchet cu zeci de trandafiri roşii. - Pentru dumneavostră! Şi i l-a întins emoţionată, cu un zâmbet larg. - Mulţumesc!, i-a răspuns la fel de zâmbitoare, aruncând un ochi pe cartonaşul ascuns printre trandafiri. O urmăream invidioase, oare cine o găsise tocmai acolo, să-i trimită buchetul superb... - Ah, e de la soţul meu, ne-a explicat, fără nicio urmă de emoţie. Ne-a topit toată emoţia când a continuat: - Dar el mereu face gesturi din astea, nu este nimic deosebit! Şi acum cred că bărbatul acela a făcut un gest deosebit pentru ea. Au divorţat între timp, ea s-a recăsătorit , dar nu despre asta este vorba. Şi nici despre buchetul cu 99 de trandafiri. Ci despre cum ajungi să neglijezi gesturile pe care cel de lângă tine le face pentru a-ţi aduce zâmbetul.  Mereu am considerat că  un bileţel ,,uitat,, pe pernă, în care îţi scrie ceva ce te face ...