Treceți la conținutul principal

Roma la pas - cum am găsit dragoste și zâmbet în cetatea eternă

arhiva personala
În urmă cu vreo patru ani, destinul mi-a plimbat pașii prin Roma. M-am îndrăgostit de oraș, rar mi-a fost dat să simt atât de intens o vacanță. Poate și pentru că el, destinul, mi-a rezervat o mare surpiză.

Ca de fiecare dată, am plecat cu temele făcute - ce vizităm, unde mâncăm, mijloace de transport, prețuri etc. Am făcut inclusiv un plan de vizitare, calculând distanțele între obiective, ca să nu ratăm vreunul! Plus documentare despre fiecare...Am avut ceva de muncă dar ne-a prins bine. Așa am descoperit că poți vizita Roma veche fără să folosești celebrele autobuze pentru turiști sau metroul.  Chiar recomand, am descoperit locuri minunate, omise din circuitele recomandate online.

Povestea de astăzi este despre un astfel de obiectiv: Santa Scala (Scara Sfântă)
SURSA: http://www.panoramio.com/photo/39583471#
Se găsește în apropiere de Basilica Sfântul Ioan din Lateran și poate ar fi trecut neobservată dacă nu erau mulți oameni în genunchi, chiar și bătrâni și copii. Am citit surprinși despre faptul ca ar conține bucăți din scara pe care a pășit Iisus atunci când a fost condamnat de Pilat. Mai exact, tradiţia susţine că au fost aduse de mama lui Constantin, Elena, de la Ierusalim în anul 326, din casa lui Pilat însuşi, acestea fiind scările pe care a păşit Iisus atunci când l-a înfruntat prima dată pe Pilat. (SURSA) Am zis că dacă oamenii aceia în vârstă pot urca, și noi putem. Sunt 28 de trepte, le urci doar în genunchi și te rogi. Mi-aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri: gândurile mi-au zburat la situația mea de atunci - o relație de câțiva ani, neoficializată, fără copii, schimbare de job, credit proaspăt achiziționat pentru următorii 30 de ani...aveam multe pe cap. Cel mai mult mă necăjea însă faza cu relația, voiam ceva, cumva...Am pus întrebări, am cerut răspunsuri, m-am rugat.

A doua zi a venit cu un tur spectaculos de Colosseum și Palatino.

arhiva personala
arhiva personala



Locurile sunt superbe, impresionante, iar poveștile despre ele  te-ar ține țintuit acolo cu zilele.
arhiva personala


În Palatino mi-am primit răspunsul ( de fapt, intrebarea:) )

arhiva personala
A fost simplu, emoționant, intim. Așa a început povestea despre dragoste și zâmbet, acolo, pe o colină a Romei:) Cele două cuvinte sunt gravate în interiorul verighetelor noastre. Nu ne-am dorit data căsătoriei (ne-am gândit că n-om uita așa o zi!), schimb de nume sau ce se mai obișnuiește. Am vrut, totuși, să împărțim ceva ce ne definește în zilele noastre cele senine :) Dragostea și zâmbetul se simt ca la ele acasă mai ales de când a venit Vic! Dar asta este o altă poveste! Și nu uitați! Când nu sunt aici, mă găsiți pe FashionMoms !



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai