Intamplarea asta a avut loc acum vreo doua luni, cred. Atunci m-am umplut de indignare si mahnire, acum pot sa scriu detasat. Dar tot ma doare, pentru ca i s-a intamplat unei persoane atat de draga mie.
Bunica mea a stat o luna si jumatate intr-un spital din Cluj. Problemele de sanatate au tinut-o departe de noi, de casa, de tot ce ii e atat de familiar. Am vorbit aproape zilnic la telefon si i-am facut o vizita surpriza atunci cand am avut putin liber. Mi-a povestit despre prietenele pe care si le-a facut acolo, in spital, impartind aceeasi camera micuta, acelasi culoar in spital, aceeasi mancare de regim. Mi-a povestit despre frumoasele flori din Gradina Botanica, unde se plimba zilnic, despre strazile curate din Cluj, despre sedintele de tratamente. In ultimele doua saptamani de spitalizare, insa, ajunsese sa numere zilele pana la externare si imi mai spunea insa ceva : "abia astept sa vin la tine, sa stau in gradina casei tale"... Asa ne-am amagit doua saptamani, eu povestindu-i despre fiecare floare, fiecare boboc, fiecare frunza din gradina mea care ii place atat de mult, ea visand sa ajunga mai repede.
A venit ziua plecarii. Avea totul pregatit de o saptamana: bagaj, taxi rezervat, plus planul facut: ultima sedinta de tratament, apoi taxiul o duce la autogara, 6 ore cu autocarul si in sfarsit, acasa! Totul a mers struna pana cand a ajuns in autogara.
Mamaie are niste bilete speciale care ii dau dreptul la (doar) patru calatorii gratuite pe an si a mers la ghiseu pentru a prezenta biletul respectiv si pentru a primi unul de calatorie. (sincer, nu stiu daca asta e procedura, dar retineti ideea). Numai ca, stupoare, tipa de la ghiseu a refuzat-o, pe motiv ca nu avea nu stiu ce hartie drept dovada. Mamaie avea hartia, dar acasa, nimeni nu i-o ceruse pana atunci. Si a incercat sa discute cu respectiva sa ii dea bilet, pentru ca ea e bolnava, pentru ca a stat in spital sase saptamani si ca e ultimul autocar cu care poate pleca. Aia de la ghiseu, nimic. Mamaie nu mai avea bani sa achite un bilet integral, dar s-a oferit sa plateasca partial si restul cupoane de pensie, aia nimic. In momentul ala, mamaie s-a panicat ingrozitor si a uitat sa ne sune, ca gaseam noi solutii. Disperata ca pierde autocarul, ca aia de la ghiseu o trateaza ca pe escroaca, ca nu are unde sa ramana in Cluj, a inceput sa planga...
Din fericire, langa ea era un OM care a inteles situatia, disperarea si indobitocirea. A scos 50 de lei si a cumparat un bilet pe care i l-a dat buncii mele, ca sa mearga acasa. Va inchipuiti...alte lacrimi, de data asta de fericire.
OMul este un tanar de 20 si ceva de ani. Nu stim numele lui, dar ii multumim. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca el nu era acolo. Cand mamaie a ajuns acasa, in autogara o astepta tati. Auyind ce s-a intamplat, a vrut sa-i returneze banii tanarului, dar acesta a refuzat pe motiv ca a fost fapta lui buna.
PS: Asa a procedat si mamaie zeci de ani. Asistenta medicala, a ajutat foarte multi oameni fara sa primeasca nimic in schimb. Au fost faptele ei bune
PS1: Mamaie a ajuns si in gradina fermecata!
Bunica mea a stat o luna si jumatate intr-un spital din Cluj. Problemele de sanatate au tinut-o departe de noi, de casa, de tot ce ii e atat de familiar. Am vorbit aproape zilnic la telefon si i-am facut o vizita surpriza atunci cand am avut putin liber. Mi-a povestit despre prietenele pe care si le-a facut acolo, in spital, impartind aceeasi camera micuta, acelasi culoar in spital, aceeasi mancare de regim. Mi-a povestit despre frumoasele flori din Gradina Botanica, unde se plimba zilnic, despre strazile curate din Cluj, despre sedintele de tratamente. In ultimele doua saptamani de spitalizare, insa, ajunsese sa numere zilele pana la externare si imi mai spunea insa ceva : "abia astept sa vin la tine, sa stau in gradina casei tale"... Asa ne-am amagit doua saptamani, eu povestindu-i despre fiecare floare, fiecare boboc, fiecare frunza din gradina mea care ii place atat de mult, ea visand sa ajunga mai repede.
A venit ziua plecarii. Avea totul pregatit de o saptamana: bagaj, taxi rezervat, plus planul facut: ultima sedinta de tratament, apoi taxiul o duce la autogara, 6 ore cu autocarul si in sfarsit, acasa! Totul a mers struna pana cand a ajuns in autogara.
Mamaie are niste bilete speciale care ii dau dreptul la (doar) patru calatorii gratuite pe an si a mers la ghiseu pentru a prezenta biletul respectiv si pentru a primi unul de calatorie. (sincer, nu stiu daca asta e procedura, dar retineti ideea). Numai ca, stupoare, tipa de la ghiseu a refuzat-o, pe motiv ca nu avea nu stiu ce hartie drept dovada. Mamaie avea hartia, dar acasa, nimeni nu i-o ceruse pana atunci. Si a incercat sa discute cu respectiva sa ii dea bilet, pentru ca ea e bolnava, pentru ca a stat in spital sase saptamani si ca e ultimul autocar cu care poate pleca. Aia de la ghiseu, nimic. Mamaie nu mai avea bani sa achite un bilet integral, dar s-a oferit sa plateasca partial si restul cupoane de pensie, aia nimic. In momentul ala, mamaie s-a panicat ingrozitor si a uitat sa ne sune, ca gaseam noi solutii. Disperata ca pierde autocarul, ca aia de la ghiseu o trateaza ca pe escroaca, ca nu are unde sa ramana in Cluj, a inceput sa planga...
Din fericire, langa ea era un OM care a inteles situatia, disperarea si indobitocirea. A scos 50 de lei si a cumparat un bilet pe care i l-a dat buncii mele, ca sa mearga acasa. Va inchipuiti...alte lacrimi, de data asta de fericire.
OMul este un tanar de 20 si ceva de ani. Nu stim numele lui, dar ii multumim. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca el nu era acolo. Cand mamaie a ajuns acasa, in autogara o astepta tati. Auyind ce s-a intamplat, a vrut sa-i returneze banii tanarului, dar acesta a refuzat pe motiv ca a fost fapta lui buna.
PS: Asa a procedat si mamaie zeci de ani. Asistenta medicala, a ajutat foarte multi oameni fara sa primeasca nimic in schimb. Au fost faptele ei bune
PS1: Mamaie a ajuns si in gradina fermecata!
M-a intristat sa aud patania bunicii tale:(. Dar, uite ca mai exista si oameni de buna credinta...
RăspundețiȘtergereDa, din fericire!
RăspundețiȘtergere