Treceți la conținutul principal

Oracol

Va mai aduceti aminte de oracolul din scoala generala? Cel mai ingrijit caiet din ghizdan, cu foile colorate, subliniate in fel si chip, cu floricele desenate, poze lipite si cate si mai cate...:)  Si il dadeam numai colegelor pe care le simpatizam. Si uite asa eram la curent cu mici placeri nevinovate: muzica si culorile preferate, numele baiatului pe care il placeau in ascuns, cantareata/cantaretul, actorul/actrita, filmul preferat si cate si mai cate :)

Azi am fost prin magazine, sa-i caut un cadou verisoarei mele de 9 ani. Singurul motiv pentru care m-a iertat ca am lipsit de ziua ei a fost ca ii voi aduce un cadou frumos. Initial, m-am orientat catre un pulover cu Tinker Bell, dar m-am gandit sa cer ajutor si de la sora ei. Bine am facut, micuta noastra a renuntat la desene si acum vrea numei bluzite care se poarta peste colanti! Am abandonat puloverul si am ales altceva pentru micuta domnisoara!
Pe urma i-am cautat si un jurnal cu lacatel si cheita, pentru ca vrea sa aiba propriul "jurnal" secret;) Ratacind printre rafturi, am dat de noul oracol - un fel de carticica cu pagini cartonate si colorate, cu intrebarile gata tiparite si cu un pret pe masura - 40 de lei. S-a dus caietul dictando, pe care il personalizam noi si in care intrebarile erau atat de haioase si de nevinovate... Acum, micutii sunt invitati sa completeze numarul de mobil, adresa de e-mail, ID-ul de Twitter, ID-ul de Facebook.... :P

Comentarii

  1. Imi aduc aminte de acele Oracole, parca si prin clasa noastra au circulat cateva... Apropo, de unde il ai pe cel din postare? Parca noi nu scriam asa urat... si nici Andreea nu stiu cine era...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) L-am "imprumutat" de pe net. E adevarat, noi faceam caligrafie

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...