Treceți la conținutul principal

Cadou de aprilie

Pe modelul "oamenii deştepţi răcesc vara" (sau, extrapolând, când se încălzeşte vremea), cred că m-am procopsit din nou cu o viroză. E nasol şi doare, mai ales că sunt la muncă.

Mă gândeam, vorbind cu un coleg din liceu, că ar trebui să fie interzis prin contract să vii la muncă atunci când eşti bolnav. Eşti ameţit, îţi scapă toate din mână, abia te târăşti, simţi că te dor toate şi nu ştii dacă ai dormit strâmb sau ai făcut febră musculară de la stat pe scaun, capul îţi vâjâie, parcă simţi că te ia şi febra, ochii te dor şi eşti "mârâit"? Semn clar să stai acasă, nu să mergi la muncă. Doamne fereşte, dacă îţi contaminezi şi colegii? Că de aia e aşa de populară viroza asta!

Vă mai aduceţi aminte de isteria gripei porcine? Ce vremuri....cum îţi curgea puţin nasul, cum tuşeai, erai făcut pachet, trimis acasă şi interzis la birou cel puţin o săptămână!!

Ei, şi ca şi cum n-ar fi de ajuns că sunt în reluare şi că mă dor toate, am fost la o mică acţiune cu cei de la Garda Financiară. Au mers să verifice un restaurant, au găsit nişte probleme, aşa că s-a cam dus cu cinele liniştite. Numai că un client şi invitaţii lui nu s-au dat duşi cu una, cu două. Ne-au luat la rost, ne-au acuzat că le stricăm petrecerea, apoi s-au pus pe înjurături ca la uşa cortului. Cum era? "Bomboana de pe tort?" Asta am primit şi noi, fix în moalele capului, numai că erau dropsuri. Tari ca piatra, prima dată chiar am crezut că ăia au dat cu pietre. Şi două m-au nimerit. Şi au fost date cu sete.

Comentarii

  1. am vazut beta, m-am amuzat cand am auzit ca "au aruncat cu bomboane in reporteri". era promotie deni, dropsuri pentru dureri de gat

    RăspundețiȘtergere
  2. daaaa...lasa ca atunci cand am ajuns acasa si mi-am dat salul de la gat, a mai picat una. nici nu erau bune!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...