Cum să spui că-ţi pare rău

Pare destul de simplu de tranşat: dacă ai chef sau simţi îţi ceri scuze, dacă nu, nu. Dar am persoane apropiate faţă de care, dacă îmi recunosc greşeala, e ca şi cum mi-aş bate singură cuie în talpă! Pe modelul: tot ce spui poate fi folosit împotriva ta. Cunosc şi oameni care apreciază cea mai simplă exprimare a regretului. Şi mai sunt cei care nu dau doi bani. Trebuie găsit un moment potrivit; dar trebuie să alegi şi persoana care chiar ar aprecia mustrarea ta de conştiinţă.

Cele mai enervenate situaţii sunt, cred, cele care implică persoane necunoscute. Cele mai banale sunt ciocnirile accidentale pe stradă. Se întâmplă, din neatenţie, de la aglomeraţie. Eu mereu zic "scuze", că sunt sau nu "de vină", dar de puţine ori şi aud asta. Şi mi se pare că "scuze" e prea mult, că ar trebui să zic acel sec "pardon", care transmite şi "băi, tu eşti de vină". Dar nimic, mereu îmi iese "scuze", de parcă mereu ar fi vina mea. Săptămâna trecută am păţit-o la un concert, unde am mers să fac un material. Operatorul stătea în picioare că aşa avea vizibilitate, eu din obişnuinţă. Şi vine la mine o domnişoară revoltată, că nu vede de noi. Am reacţionat imediat, cu cea mai umilă moacă posibilă: "Oh, îmi cer scuze, nu mi-am dat seama. Rezolv imediat". Mă aşteptam la o reacţie la fel de împăciuitoare ca a mea. Când colo, se încruntă la mine şi mi-o trânteşte: "Păi da, vă cereţi scuze, dar stăteaţi aşa, în faţa noastră". Am rămas perplexă. Am şuierat printre dinţi: "Helloooo, am fost amabilă". Apoi m-am gândit că nu dă bine să fiu agresivă...:)

Ideea e că, cel puţin la necunoscuţi, "bine" şi "pardon" sunt suficiente. "Bine" în cazul în care sunteţi rugat să vă daţi la o parte şi "pardon" dacă i-aţi dat una din greşeală, de exemplu! "Scuze", mult mai personalul "îmi cer scuze" merg la cunoscuţi, dar atenţie la situaţie, nu faceţi risipă. Iar "îmi pare rău" şi supremul "iartă-mă" sunt de folosit numai în situaţii excepţionale, când aţi dat rău de tot cu bâta-n baltă.
Obişnuiţi să vă cereţi scuze?