Treceți la conținutul principal

"Securitatea" tehnologiei

Datele noastre de contact, odinioară cunoscute doar de persoanele din anturaj, au ajuns pe taraba tuturor: la diferite firme de promovare a unor produse, pe internet, în ziare şi, mai rău, în posesia unor necunoscuţi. De sărbători primim scrisori sau felicitări la poştă, din partea autorităţilor. Telefonul fix sună şi la capătul celălat este un ciudat cu chef de caterincă. Hai că puteam da vina pe Pagini Aurii! Dar şi mobilul e la fel de expus. Nu mai vorbesc de sutele de spam-uri din mail-uri.

Eu, una, sunt asaltată de câteva luni pe mess de indiviţi ascunşi în spatele unor combinaţii kilometrice de litere. Toţi vor acelaşi lucru: "add me, chat with me, web me...plsss". Îi dau pe ignore, îi reclam ca spam, aleg să nu mai aud de ei niciodată...în zadar. Sunt mai mulţi decât ţânţarii pe caniculă, lângă baltă!

Mama, în schimb, este asaltată de necunoscuţi pe telefonul mobil. Cosmote a adus, pe lângă ofertele cu minute interminabile, apetitul unor obsedaţi de a forma în neştire numere. Când îi e lumea mai dragă, mama se trezeşte cu câte un apel de genul: "Buna, ce faci?/ cine e la telefon? / nu contează / cu cine vrei să vorbeşti? / cu tine...te vreau....". I-am salvat în memoria telefonului astfel de numere; aşa au apărut obsedatul1, obsedatul2....să ştie să nu mai răspundă la telefon.

Comentarii

  1. Eu chiar zilele trecute m-am trezit sa-l intreb pe unul din messul meu ascuns "in spatele unor combinatii kilometrice de litere" daca ne cunoastem sau nu ca nu stiam ce cauta acolo. Mi-a raspuns in engleza ca ar vrea s ane cunoastem si eu i-am zis in romaneste "hai sictir" si i-am dat apoi delete :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi s-a intamplat si mie sa primesc telefoane de genul asta, sms-uri care contineau diferite alinturi la adresa mea (de genul: "gagica") sau bipuri la diferite ore, chiar si la ore mai tarzii din noapte.

    In ceea ce priveste messengerul, eu nu mai dau accept la invitatii decat daca stiu ca am facut schimb de id-uri cu cineva. Mi s-a intamplat sa nu adaug pe nimeni in lista de messenger cu lunile... Ii cunosc pe toti din lista mea de mess, de aceea nu ma intereseaza invitatiile venite din partea celor care nu fac altceva decat sa chatuiasca pe net, sa se joace, sa-si piarda timpul degeaba sau ca sa agate...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.