Abonare la postări!

duminică, 20 martie 2011

Dacă lenea ar durea,

mulţi ar ţipa...sau ceva de genu'! În general ascult, tac şi încerc să iau oamenii ca atare- cel puţin, asta intenţionez. Dar acum simt că nu pot ţine numai pentru mine un episod...hilar şi bizar, să zicem.

Nea' Gigi conduce. Nea' Sile filmează. Ce au cei doi în comun? Lucrează noaptea şi sunt comozi din cale-afară. Deşi noaptea nu se compară, ca volum de muncă, cu ziua, cei doi sunt veşnic nemulţumiţi de turele lor de noapte. Nea' Gigi are reguli clare: el nu se deplasează la "orice bălărie", nu înţelege de ce nu e consultat înainte să fie trimis undeva (pe modelul "vrei sau nu?") şi mereu pleacă de la premisa: "aaa, locaţia aceea e prea departe, sigur nu mai găsim nimic, mergem degeaba". Nea' Sile nu are reguli stricte, ci dureri periodice: de spate, de cap, de mână, de ochi, de picior, de orice. Mereu se plânge de ceva, e veşnic obosit şi, bineînţeles, nemulţumit.

Să ne înţelegem, cei doi lucrează, în medie, jumătate din timpul petrecut la muncă. Restul...se doarme:)

Ei, dar s-a trezit Franţa să atace Libia. Apoi s-au trezit şi alte ţări. Iar nea' Gigi şi nea' Sile s-au trezit că au sarcini suplimentare - care nu exced fişei postului, doar că s-au suprapus peste ..."restul de somn".


Gigi: Trebuie să umblu prin tot oraşul să-i aduc pe ăştia la muncă (n.r.: "ăştia" - colegi chemaţi din libere pentru a acoperi aşa cum se cuvine un eveniment despre care unii spun că e pe cale să devină al treilea război mondial )

Colegii locuiesc în zone uşor depărtate, aşa că ideea de a-i aduce la un loc l-a terminat pe nea' Gigi, care şi-a bătut capul mai mult de oră în legătură cu traseul pe care să-l urmeze (colegii locuiesc în Bucureşti, să ne înţelegem!)

Sile: Credeam că prind şi eu o oră liberă. Mi-au stricat toată noaptea.
Gigi: Şefu' nu ştia nimic. Cum au stabilit ei aşa, fără să vorbească cu şefu' ("şefu'" e un apelativ pentru cineva care nu e şef)
Sile: Păi nu vezi, toţi mă sună pe mine. Parcă sunt dispecer. Nu scrie în fişa postului să umblu eu după ei. (Sile stătea în maşină în dreapta. Treaba lui era doar să stea acolo, până îi venea rândul să-i filmeze pe colegii luaţi din libere de acasă)
Gigi: Păi nici pe mine nu mă poate obliga cineva să conduc. Şi dacă întârzii să-i aduc la muncă, nu e vina mea. M-au anunţat târziu. ("doar" cu câteva ore înainte)

(bătut câmpii)

Sile: Ei, asta e acum. Lasă că s-o termina şi războiul ăsta.

2 comentarii:

  1. I-am suportat si eu, din fericire doar cateva luni. Asta iti doresc si tie: sa scapi de tura de noapte, ca ei tot acolo raman! Era alt sile, dar acelasi gigi, insa asa-s ei, toti, nu conteaza cum ii cheama. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e o traditie care se mosteneste la ceas de noapte!

    RăspundețiȘtergere