Treceți la conținutul principal

"Stiupid"

După ce că viaţa e grea, mă mai enervez şi din cauza televizorului! De fapt, a unor emisiuni care ocupă degeaba loc în grila de programe. La Antena 2 rulează de ceva timp o emisiune, "Nimic important", pe care o prezintă Lucian Mîndruţă. Nu m-am uitat niciodată, de câte ori îi văd faţa pare că spune "Dă mai departe, eu m-am plictisit deja!". În seara asta părea că-i rost de ceva animaţie acolo, aşa că m-am oprit din zapat. Aşa am aflat că Mândruţă îşi caută şi el, cum e la modă, o asistentă. Şi testează candidatele în direct, cu ajutorul unui juriu format din Codrin Ştefănescu - un soi de politician monden - şi Silviu Boerescu - fost redactor-şef al Playboy. Bla bla....candidatele aveau potenţial - erau timorate, tute, puteai face puţin show. În schimb, Mândruţă şi Ştefănescu s-au gândit că mai bine le ţin teorii şi predici şi le fac morală. Nu ştiu exact ce profil are emisiunea, dar cred că nu-i una de cultură, din moment ce înscrierea s-a făcut musai pe pagina de FB a lui Mândruţă. În schimb, candidatele au fost puse fie să enumere pictori, poeţi, romancieri, fie să-şi imagineze că au ajuns nişte vedete fiţoase...să citească poezii, să mimeze stări....ha, ha, ce-am mai râs.

M-a enervat Mândruţă că era sictirit complet, că citea întrebările de pe foi, că mai dădea câte o replică seacă şi apoi le reproşa fetelor că nu fac conversaţie. În loc să le încurajeze să scoată ce era mai bun în ele, le bloca de tot cu bla bla bla.

Dar mai rău m-a enervat Ştefănescu. În seara asta a avut un mare off, printre multe altele: preocupat să le arate fetelor cât de tute sunt, s-a legat de faptul că nu citesc poeziile-probă din concurs cu intonaţie. "Uite", i-a spus politicianul iritat unei fătuci, "sunt nişte semne aici, respectaţi şi voi virgula, punctul. Voi n-aţi învăţat la şcoală semnele de ortografie?". Din păcate, duduia nu a ştiut să-i recomande lui să se mai ducă la şcoală, pentru că virgula şi punctul nu sunt semne de ortografie (există excepţii, nu era cazul).

Când se părea că toate fetele sunt sortite batjocurii celor doi, care se întreceau în a le închide gura, a apărut o tipă de 20 de ani dezgheţată foc. Nu era citită, dar îi mergeau mintea şi limba şi avea replică la orice. În loc să aprecieze carisma fetei, ce a făcut domnul Ştefănescu??? I-a zis: "Tu eşti cam obraznică".

PS:

semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul şi virgula, două puncte, ghilimelele, linia de dialog şi de pauză, parantezele

semnele ortografice propriu-zise sunt cratima şi apostroful

Comentarii

  1. :)) ai remarcat ca fata aceea mai plinuta era "cam obraznicuta"...dar ei ca au facut niste comentarii foarte deplasate la adresa ei....ei nu sunt nesimtiti? de fapt la ei nu se pune..pt ca ei sunt mari si tari!

    m-a enervat groaznic emisiunea aia..si mi-am exprimat si eu parerea despre cei 3 crai: Boerescu, Stefanescu si Mandruta

    http://cameliaminisan.blogspot.com/2011/01/despre-domni-educati-cu-maniere-de-tata.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi asta a fost picătura care a umplut paharul. În sfârşit apare o puştoiacă dezgheţată şi Ştefănescu, rămânând fără replică, i-o trânteşte bătrâneşte: "eşti cam obraznică"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici mie nu-mi mai plac emisiunile prezentate de Mandruta dupa ce a plecat de la Observator. Eu nu le urmaresc deloc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Denise, fii rea!
    porcii dracului...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.