Treceți la conținutul principal

"Potecile ascunse ale Olteniei de sub munte" (II)

În urmă cu ceva timp povesteam despre un mic circuit făcut pe la mine pe acasă!....Am redescoperit locuri aşa faine, că e păcat să le trec cu vederea. În traseul meu am poposit şi în oraşul Horezu, de unde mi-am luat, ca amintire, farfurii de lut cu simboluri tradiţionale: "cucoşul de hurez" şi "pomul vieţii". 









Mânăstirea cu acelaşi nume este minunată, la fel şi peisajul.







Am trecut în judeţul Gorj, unde am vizitat mânăstirea Polovragi şi peştera cu aceeaşi denumire.

 





Cheile Olteţului




o colonie mai numeroasă de lilieci în Peştera Polovragi








În documentarea mea am aflat despre o cetate dacică, situată desupra peşterii Polovragi. Pasiunea mea pentru ruine nu cunoaşte limite, aşa că am luat-o la picior prin pădure, pe o potecă nemarcată, abia vizibilă sub frunze. După aproape o oră de mers ne-am gândit că s-ar putea să dăm de animale sălbatice, dar nu şi de cetate. Şi după ce am văzut şi o capră neagră, am făcut cale întoarsă. Ulterior am aflat că poteca pe care apucasem ducea, de fapt, la o peşteră unde a trăit un pustnic. Asta e, cetatea rămâne pentru vara asta!

ghiceşte poteca!






 

 

 

 

 

 

 

În circuit aveam trecută şi Peştera Muierii, dar am avut ghinion: o pană de curent a făcut imposibilă vizitarea. Aşa că am recuperat cu Mânăstirea dintr-un lemn, aflată la aproximativ 25 de km distranţă de Râmnicu Vâlcea, în comuna Frânceşti. 

se spune că a fost construită din lemnul unui singur stejar,
în a cărui scorbură ar fi fost găsită icoana Maicii Domnului

Absolut din întâmplare am găsit pe internet că avem în Vâlcea şi nişte paramide...din pământ, ce-i drept, care sunt considerate rezervaţie naturală. e drept că am căutat mult, sătenii din partea locului nu ştiau nimic. Şi, sinceră să fiu, seamănă cu nişte alunecări de teren! Se pot vizita în comuna Stroieşti, sat Slătioara, în Vâlcea.





câţi scaieţi mi-am luat în pădure asta....


PS: Îmi doresc, în majoritatea timpului, să vizitez alte ţări, să mă bucur de peisaje exotice...Dar după astfel de drumeţii, gândurile mele se reorientează spre România, din care nu cunosc nici 1%.

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...