Treceți la conținutul principal

Bravo, Paula şi Ovi!


Au fost foarte tari aseară, la Oslo. Super melodia, ritmul, jocul lor scenic.....cred că sunteţi de acord cu mine că meritam să fim în top 3! Normal că am zapat apoi prin canalele noastre, să văd cum se bucură românii de reuşita Paulei şi a lui Ovi. Prostii! Niciunul dintre principalele canale de ştiri nu şi-a întrerupt programul "24 de ore din 24 vă ţinem la curent cu tot ce se întâmplă" (de reluări) pentru a marca într-un fel această reuşită. Aici trebuie să laud OTV-ul, care chiar şi-a luat în serios sarcina de a transmite informaţii în timp real. Mă rog, au anunţat în stilul caracteristic: "Şoc! Paula şi Ovi au luat locul trei la Eurovision 2010!" sau ceva de genul ăsta, oricum era cu "şoc"!!! 

În urmă cu o săptămână citeam pe facebook nişte comentarii ironice vizavi de ţinuta Paulei pentru Eurovision. Într-adevăr, era îmbrăcată cu un costum argintiu, părea catwoman în staniol :) Toţi scriau: "Paula, nu! Încearcă ceva negru sau orice altceva!". Ei, s-a dovedit că acela era costumul de repetiţii, din fericire. În fine, ideea e că aşa am ascultat pentru prima dată melodia lor, "Playing with fire", care m-a prins imediat, mi se pare super tare. Aseară îmi rodeam unghiile în aşteptarea punctelor. A fost evidentă, din nou, interferarea intereselor de altă natură într-un concurs internaţional, dar, punct cu punct, ai noştri au ajuns sus! De la "să fie în top 10" am ajuns la "hai în top 5" şi, în final, la un binemeritat top 3.

Nu aşa de tare mi s-a părut melodia câştigătoare. Sincer, mă aşteptam la Danemarca. Şi reprezentanţii ei au avut o melodie cu lipici! La început te făcea să te gândeşti la Puff Daddy şi "I'll be missing you", apoi la ABBA, dar suna într-un mare fel! (chiar acum ascult cele două melodii, debutează aproape identic; şi nu sunt singura care crede asta).

Cât despre Lena din Germania, câştigătoarea Eurovision 2010...mititica avea 19 ani, oki, dar n-avea cum să impresioneze prin vârstă, că mai era o puştoaică de 18 în concurs. Nu a impresionat nici prin voce, clar. Nici prin frumuseţe, având în vedere că la Eurovision a participat şi Angelina Jolie de Armenia (sărăcuţa, ce-a mai cântat ea despre piersici!). Mai degrabă Lena se potrivea la "American Idol" sau la un karaoke, are carismă.

Una peste alta, a fost o ediţie cu ceva melodii făinuţe, o să mi le descarc. Voi ce preferaţi aţi avut?

Comentarii

  1. Sper ca o sa le descarci de pe Amazon si o sa platesti 5,999999999$ pentru fiecare melodie.
    Nu-i asa, Denise?

    RăspundețiȘtergere
  2. Să ştii că nu! poţi descărca videoclipurile puse de Youtube de reprezentanţii Eurovision, gratis şi în perfectă legalitate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu consider, la fel ca si tine, ca Germania nu a meritat locul 1. Dar s-a vehiculat ca a fost dinainte stabilit ca nemtii sa castige, intrucat este criza si ei isi permit sa organizeze anul viitor concursul.
    Printre preferatii mei s-au numarat: Belgia, Moldova, Azerbagianul, Danemarca. Si Suedia mi-a placut, pacat ca nu a trecut de semifinala. Iar chestia cu "apricot stone"... inca nu am realizat ce cauta ea in finala, la fel si in cazul englezului - nu a fost o melodie pentru Eurovision. Franta si Grecia au avut melodii mai vesele. Melodia Greciei este o melodie de petrecere; fac pariu ca melodia francezilor va fi difuzata destul de mult la tv si radio in vara asta. Cantecul spaniolului mi-a placut, a fost dragut.Turcii nu m-au facut sa-i ascult deloc cu interes, nu mi-au placut.

    ROMANIA s-a descurcat de nota 10, mi-a placut cum au cantat. Cred ca am ajuns acolo pe merit (chiar daca trecem peste punctajele mari acordate de Spania si Moldova de ceva ani incoace).

    S-a operat mama miercuri, adica ieri (a avut piatra la fiere, iar piatra a inceput sa se deplaseze, a avut niste dureri mari) :( Nu stiu cat va sta internata, mi s-a spus ca va fi externata in functie de cat de repede se recupereaza. D-abia astept sa se intoarca acasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite încă un fan Eurovision! Însănătoşire grabnică mamei tale, îţi ţin pumnii s-o ai cât mai repde acasă. Şi abonaţi-vă la ceaiuri!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai